Soluţia ecologizării Maramureşului, noaptea minţii
Sunt 26 de ani de la închiderea mineritului în Maramureş. Ştim ce a urmat, devalizarea minelor, vânzarea la fier vechi a tot ce era de valoare. Nimeni însă, cu excepţia firmelor canadiene de tristă amintire, nu a vrut să ne scape de steril.
Ei au făcut-o de nu mai vrem să auzim. De 26 de ani, aşteptăm să se ecologizeze ici-colo. Un asemenea loc se află la ieşirea din Strâmbu Băiuţ, unde un iaz de steril curge spre drumul judeţean, sub privirile tuturor. Da, ştim, am primit replici, aţi dat amenzi.
Halda în sine se scufundă spre interior, are în mijloc deja un lac cu apă roşiatic-mov, clar benefică pentru sănătate. Pe lângă drumul judeţean s-a făcut şanţ, se canalizează apele cu steril, se duc pe sub drum şi se varsă…în Lăpuş, pe o porţiune de mal de râu arsă, cu bote ici-colo, cu aspect deşertic. Dar, minune, a început ecologizarea! Am trecut pe acolo zilele trecute şi un localnic ne-a spus râzând că a început ecologizarea, s-a dat cu var!!!! Am râs, bun bancul, doar că la faţa locului, deşi ploua serios, se vedea foarte clar că da, muncitori probabil de-ai fostei mine rămaşi angajaţi la „închideri perimetre minere” au aruncat var cu lopata, pe şanţ şi apoi pe malul râului, pe arsură. Oficial, conform normelor, stăm aşa: „România este țara cu cel mai mare procent de deșeuri rezultate din industria extractivă, peste 85% din total, media pe Europa fiind de circa 25%, care provin din mineritul istoric. Standardele internaționale prevăd depozitarea deșeurilor în gropi special amenajate. Problemele și pericolele asociate haldelor de roci sterile generate de exploatările miniere, includ următoarele: instabilitatea taluzurilor, generarea de ape acide și descărcarea de substanțe toxice, conducând la contaminarea apelor de suprafață și subterane din aval, poluarea cu praf și eroziunea,degradarea terenurilor. În cadrul proceselor tehnologice s-au utilizat multe tipuri de substanţe chimice care nu numai că au modificat pH-ul apelor de suprafaţă sau subterane, dar, prin conţinutul toxic şi coroziv, influenţează pe termen lung atât flora, cât şi fauna, pe areale mult mai întinse decât exploatările propriu-zise. Impregnarea terenului este consistentă şi nu sunt perspective de decontaminare decât pe termen de zeci, poate sute de ani. Recultivarea biologică a haldelor de steril poate, pe de o parte, accelera procesul de recuperare a suprafeţelor degradate, pe de altă parte, poate duce la obținerea unui echilibru natural cât mai stabil, în timp relativ scurt şi cu costuri reduse și câștiguri economice de amortizare parțială în timp a costurilor. Există două concepte generale de remediere privind materialul din haldele de steril: remedierea in situ și relocarea completă.” Cum ar veni, varul din Băiuţ a fost fix frecţie la picior de lemn cu miros înţepător de steril, ba ne vin în gând Pasărea Colibri cu a lor „Vara la ţară” şi ni se face chiar milă de muncitorii puşi să… ce? „Când se ia câte-o măsură/Lumea-njură/Pe agentul sanitar/Şi-l întreabă fără noimă/Ce-ai cu noi, bă?/Pentru ce să dăm cu var??”
