Paradis neașteptat, la doi pași • De la Șurdești spre Răchițele, cu belvederi în toate direcțiile!

Uneori, frumusețile sunt mai aproape decât crezi, chiar la doi pași. Nu trebuie să umbli trei zile prin munții Maramureșului să vezi minunății, nu că n-ar fi. Nu trebuie să te cațeri pe stânci ca să ai parte de belvederi, deși pentru sănătatea ta, ar fi bine s-o faci. Am descoperit cam din greșeală un loc superb. Mergeam să vedem dacă, după seceta de anul trecut, un anume lac secat s-a umplut. Ce-i drept, fusese golit nu de secetă, ci de proprietar, acum se umple înapoi.  Am purces deci din Șișești spre Șurdești, iar înainte de a intra în Cavnic, din dreptul acelei cariere mari de pe celălalt versant al Pietrei Roșii, cea cu coloane și cu peștera lui Pintea, am cotit dreapta pe drum forestier, chiar în curbă a drumului județean. Fores­tierul a arătat mult mai rău anul trecut, când am căutat lacul Răchițele secat.

Acum e reabilitat, dar și folosit. Deși știam exact unde vrem să ajungem și unde să oprim, am preferat să mergem înainte pe drum până…se opune mașina. Nu a fost cazul, când am ieșit în poiană, am dat de blocaj. Se punea piatră, muncitori ai unei cariere. Se deschidea drum, cum ar veni. De acolo, superbă priveliște spre sud. De sub vârful Dărăbani avem la picioare, dar inaccesibil încă, satul… Izvoarele – Bloaja! Care aparține comunei Șurdești. De la Șișești la Șurdești, peste un deal, două! Tot de aici izvorăsc afluenții Bloajei: Blojița, Izvorul Roșu și Valea Pietrei. Dincolo de Bloaja însă se prefigurează Copalnicul și Culmea Prelucilor! Iată un traseu ce ar merita luat în seamă și pus în valoare. Pe de altă parte, primarul de Șișești, Mircea Tentiș, ne spune că el a parcurs acel drum odinioară, cu oile, dat fiindcă satele sale aveau pășunea… Bloajei!

Care e a lor în continuare. La fel, ne spune că se pregătește să ceară acel drum forestier de la silvici, pentru întreținere și folosire, mai ales că satele au aici fond forestier propriu.
Întoarcem dinspre poiana cea mare, prin pădurea rară de fag masiv, iar la un moment dat, părăsim mașina și o luăm per pedes spre Răchițele. Un drum mărginit de pârâu de munte te duce sus, în poiana năpădită de ferigi. Și apare lacul, o frumusețe de acumulare. Se umple. Dar nu el e surpriza, ci drumul pe lângă el, prin stânga, ce nu prevestește mai nimic. Urci, ieși iar în ferigi, apoi într-o imensă poiană, mărginită de vârfurile Dărăbani-922 metri altitudine și vârful Tisa-897 metri. Cât vezi în jur e poiană cu iarbă înaltă și cu ferigi.
Abia aici ai parte de o belvedere demnă de poze, din loc necunoscut până mai ieri. Spre vest, vezi Baia Mare, cu turnul inconfundabil. Ca o paranteză, venind din drumul forestier, printre crengi, la un moment dat am mai văzut orașul, superbă imagine. Acum-aici, ai Baia Mare cu halde, cu sate în depărtare, ba se schițează curbura Subcarpaților, la Seini, cu profilul cunoscut al carierei. Ca de la carieră la carieră! Spre Nord-Vest ai vizavi Piatra Roșie, iazul ecologizat Vrănicioaia, apoi Pietrele Șoimului din Cavnic, toate la baza Mogoșei. Pe stânga Mogoșei, ai drumuri și terenuri ce aparțin frumușelului sat Negreia, cel cu rarisima horincă de coarne. Surpriza frumoasă e spre Nord, unde vezi ca pe hartă Gutâiul, cu cel Mare și cel Mic, cu șaua văzută din cu totul alt unghi decât cel cunoscut. Să nu ai dubii, te afli în pădure serioasă, mai fluieri, te mai uiți după sălbăticiuni, nu de alta, dar deși ești în zonă de deal, ai în față munții Gutâi și ai Lăpușului. De altfel, de unde ești, pe hartă, ești aproape la aceeași distanță de Strâmbu Băiuț ca de Baia Mare!!!
Și acum, cu toate cele de mai sus văzute, hai să înșirăm celelalte atuuri ale zonei. În comuna Șișești ai superbul sat Negreia, ai defileul Bulzului, ba cu stânca P..la Calului, cu spatele Mogoșei pe fundal, o zonă foarte puțin umblată și pusă în valoare. Ai Piatra Roșie și una din puținele localizări istorice documentate ale lui Pintea Grigore Viteazul, la o peșteră unde ar fi avut negocieri cu conducerea regiunii. Ai o demonstrație vie de capacitate a Statului de a repara rănile, ai iazurile cu steril de la Vrănicioaia, Plopiș și cea de sub fosta groapă de gunoi a Cavnicului, una ecologizată de Guvernul norvegian, altele de Statul român. Ai apoi Cavnicul care se luptă să devină turistic, ba interesant. Ai amintitele Pietre ale Șoimului și Bulzului, care așa cum a observat un cititor de-al nostru, este probabil cel mai potrivit loc din Maramureș pentru un traseu de via feratta (sistemul de cățărare mult mai sigur, cu cabluri de oțel ancorate în stânci, practicat în Italia și în multe țări civilizate). Maramureșul nu are nici un via feratta, are în schimb Satu Mare, cel cu sfert zonă montană față de noi. Dar revenim la ofertă și spunem că dincolo de râul Cavnic, spre Răchițele ba spre Bloaja, zona este aproape virgină pentru turiști, pentru iubitorii de natură. La 30 de kilometri de Baia Mare, cu lac, păduri mixte, cu belvederi spre toate punctele cardinale!!!!