Lecția Naturii: Până și locurile neinteresante au momente de glorie!

0
198

Nu e tot Maramureșul fabulos, de pus în ramă. Există locuri ce nu promit nimic, sunt insipide. De cauți bine, până și ele au momentele lor de glorie. La cealaltă extremă, da, avem fabuloase locuri la care umbli cu gura căscată și privești în jur cu respect, fie că vorbim de creasta Munților Rodnei, de părți din Munții Maramureșului, de Defileul Lăpușului, de pășunea Tătaru cu împrejurimile, de culmea Prelucilor sau de porțiunea de deasupra Săpânței. Azi ne aplecăm asupra locurilor ce nu promit mai nimic. Și totuși…
Trecem în revistă inițial, în mare, locuri interesante ce nu prevestesc inițial mai nimic. Apoi ne aplecăm asupra celor mai recent văzute, câteva ce ne par atipice. În partea de nord a județului, ai putea fi surprins de delta râului Săpânța, la fel ca de zona de dea­supra satului Sarasău, unde urci pe drumuri de piatră și ajungi să ai la picioare satele de pe culoarul Tisei, de o parte și de alta. Pe Valea Vișeului, n-ar prevesti mai nimic urcarea din Petrova pe la Crasna Vișeului, până ajungi sub munte. La fel, la Săcel ai urcarea superbă spre Izvorul albastru al Izei și apoi mai sus, spre peștera Izei. La Dragomirești ai Valea Baicu, superbă, cu tot cu mustețele din capăt. La fel, deasupra Ieudului se află ceva asemănător, drumuri forestiere bune ce urcă sus în pădure. Deasupra Budeștiului spre mănăstire iar se deschid neașteptate locuri superbe, cu poieni înșirate pe lângă drum. Deasupra Deseștiului e iar o lume, dar intrăm deja în zonele oricum frumoase.

Trecem în partea sudică a județului pentru alte locuri ce au mici momente de glorie, fie că vorbim de un șir de poieni, de un defileu, de un pârâu mai excentric. Din Băiuț merită să urci dea­supra satului Poiana Botizii, pentru priveliști, liniște, ape minerale. Din Suciu, ar fi de preferat să urci pe Drumul Unirii spre județul vecin Bistrița-Năsăud, pentru belvederi și trovanți. Între Satulung, Mireșu Mare și Șomcuta se află pădurea Fersig, ce abordată din anume loc, are chiar la acest moment viață cu acele cuiburi de stârci, flori nenumărate și chiar leurdă, în pădurea pe jumătate inundată. De la Cernești de urci dincolo de Bloaja și Izvoarele, iar ai o lume interesantă. La fel, din Lăpuș pe Râoaia în sus. Însuși municipiul Baia Mare are deasupra câteva locuri impresionante, mai puțin trista vale a Usturoiului, cât Pleștioarele de deasupra, Piatra Șoimului și alte surprize. De la Tăuții Măgherăuș urci spre Nistru sau Băița în sus. Pe Băița ai locuri superbe, inclusiv un lac de microhidrocentrală sau urcarea spre Blidari Firiza, prin Poiana Șeituri. Din Cicârlău ai în sus frumoasa vale ce dă spre Țara Oașului. Deasupra Fărcașei ai pădurea Codrului, la fel cum o ai și în Băsești, Asuaj sau Băița de sub Codru. Până și dealurile de deasupra Chelinței, a Remețiului pe Someș și a satului Fericea de cealaltă parte sunt interesante.

Categoria grea, aparent

Primul loc ce merită amintit aici e cascada Pișetoarea de la Preluca Veche, de pe o rută și dintr-o zonă ce nu prevestește nimic de gen. Da, ai liniște, ai belvederi, dar nu te aștepți la așa ceva, la un fir de apă insignifiant ce dă într-o cascadă de talia celei a Cailor de la Borșa. Cu tot cu stâncăriile din jur și cu căprioare, plus șoimul călător pe care încă, sincer, nu l-am văzut. La fel de interesant e defileul de pe Valea Bulzului, de la Dănești spre stânca falică. Un defileu îngust, dar frumos, cu roci vulcanice interesante. Dincolo de Coroieni, la margine de județ, sunt Cheile Babei. Triste, parcă ale nimănui. Dar din stânga vine un afluent care, preț de un kilometru, poate mai puțin, te încântă.

E Valea Dracilor, posibil datorită întâlnirii pe vreme de noapte cu turmele de capre ce pasc pe aici. Revenind în nord, să nu uităm de cele două cascade temporare de dea­supra Sarasăului și a Vadu Izei, de pe peretele de andezit ce mărginește imensa pășune Tătaru. Nu ai ce le căuta vara, decât iarna înghețate sau primăvara după ploi. La fel, la Șomcuta Mare, ai cascada neașteptată de pe Valea Hovrila, la fel cum mai sus, deasupra satului, sunt interesante defilee și stâncării săpate de vânt și ploi în calcar. La Remetea Chioarului, ai interesanții afluenți ai Lăpușului în zona de defileu, dar ei sunt din ce în ce mai interesanți pe măsură ce intri adânc în defileu, pe teritoriile Coașului, a Șomcutei, ale Vimei, ale Copalnicului.

Cel mai recent exemplu de gen l-am regăsit coborând pe Valea Peteritei, spre intrarea în defileul Lăpușului. Pârâul, în sat, e mic și plin de chestii aruncate de prin curți. Îți pui singur „semn de carte”, să nu cumva să bei mai jos din vale… Treci prin sat, ajungi la niște interesante roci străvechi, putrede parcă, ce se rup cu mâna. Între ele sunt fel de fel de fosile de pe fundul Mării Tetis. Oceanul Tethys, spun enciclopediile, cu fosile de creaturi marine de acum 150 de milioane de ani, din Jurasic. Tot ce cunoaștem noi ca pământ era atunci acoperit de acel ocean, ale cărui „margini” sunt acum mările Mediterană, Neagră, Caspică și Aral. Găsim urme de coaste, dar ar putea fi și lemne fosilizate. Ajungem la capăt de drum, nu îndrăznim să abordăm forestierele de stânga/dreapta văii, așa că luăm cizme de gumă și începem coborârea pe firul apei. Ar fi superb. De n-ar fi gunoaiele. Aici se cară și se aruncă gunoi masiv. Curge gunoiul din drumul forestier spre Valea Peteritei. Apoi, versanții se adună, se îngustează traseul, parcurgem un scurt defileu. După care ieșim în paradis. Cât vezi cu ochii, leurdă-usturoi sălbatic. Mare, foarte mare, dat fiind pârâul ce udă permanent zona. Leurda e acum de 20-30 de centimetri, imensă. Apoi, iar dezastru. Ajungi pe malul Lăpușului la insula de la Răzoare, fix unde începe defileul. Un pescar ne spune că e plin de castori în zonă, îi poți vedea seara. Or fi, dar au gusturi îndoielnice, la fel ca la ieșirea din defileu, la Remecioara, unde rod printre gunoaie. Malul apei e tapetat de gunoaie și sus, la Răzoare, ceea ce spune clar că problema e de mai sus, din amonte, nu e locală, în Preluci, Remetea, Buteasa. Pe malul râului sunt urme de cerbi, ciute, și copitate mici. Se văd și urmele cu unghiuțe, de castori, ba sunt și urme de mistreți și porțiuni unde au scurmat masiv. Veste bună, revin, dar să nu le spuneți vânătorilor!
Iată câteva din locurile ce nu sunt monumentale în ansamblu, rezervații sau magneți turistici, ce totuși au câte ceva de arătat. De cauți bine de tot. Sunt ușor accesibile, pot fi abordate chiar 2-3 în aceeași zi. Nu veți regreta!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.