Sindromul burnout, definit pe scurt drept epuizare profesională, afectează în special angajații din sistemul medical. Surprinzător, printre specialitățile cele mai afectate, se numără și stomatologia, alături de specialitatea medicina de urgență și cea de anestezie terapie intensivă.
„La personalul medical burnoutul este foarte bine și clar studiat. Practic, studiul burnoutului a început de la personalul medical datorită specificului activității și s-a extins și la alte categorii profesionale. Pe de o parte, aici vorbim de o presiune psihologică mare, pe de altă parte, încărcătura mare cu pacienți. Niciun sistem medical din lume nu o să poată să asigure nevoia de servicii medicale completă și exhaustivă pentru pacienți. Asta înseamnă că invariabil va fi o discrepanță între numărul personalului medical care asigură servicii medicale și serviciile medicale acordate pacienților. În condițiile astea personalul medical este cel mai expus la așa ceva. Sunt trei specialități în realitate, predispuse la burnout și unde s-au făcut studii extinse. Este vorba de cele două specialități de urgență, respectiv medicina de urgență și anestezia terapia intensivă unde dincolo de efortul intelectual și fizic pe care personalul medical îl desfășoară, mai vine și presiune psihologică intensă, având în vedere gravitatea cazurilor, frecvența deceselor, încărcătura emoțională, presiunea aparținătorilor când vorbim de situații critice. O altă specialitate pe care s-au făcut studii de burnout este stomatologia. Poate părea paradoxal lucrul acesta. Acolo vine un alt tip de presiune, presiunea concurenței și presiunea pacienților care sunt în număr mare și care au așteptări uneori discordante cu posibilitățile acestei specialități de a rezolva lucrurile” – a declarat dr. Lucian Bogdan, directorul medical al Spitalului Județean de Urgență Baia Mare.
Sindromul de burnout presupune o suprasolicitare intelectuală și o oboseală permanentă. Însă aici vorbim și de simptome fizice, precum tulburări de digestie sau de circulație. Persoanele afectate nu au un somn odihnitor și pot suferi de depresie sau anxietate.
„Pacienții care acuză burnout sunt aceia care sunt suprasolicitați intelectual, care acuză o stare de oboseală permanentă. Asta vine la pachet cu disfuncții cognitive, respectiv cu capacitatea mai îngreunată de a judeca lucrurile, cu tulburări ale somnului: hipersomnia – adică somn prelungit – sau insomnia prelungită. Dar în ambele situații pacienții spun că nu au un somn odihnitor. Mai vine la pachet cu anxietate – frica fără obiect sau depresie – tristețea fără obiect. Dincolo de astea mai avem simptomele fizice: tulburări de digestie, tulburări de circulație periferică și simptomele fizice asociate cu anxietatea: palpitații, ritm cardiac crescut; poate să apară hipertensiunea arterială și manifestări neurologice nespecifice, de tipul amorțelilor la nivelul membrelor sau amețeli. De obicei acestea sunt cele mai frecvente simptome fizice pe care pacienții le acuză” – mai explică dr. Lucian Bogdan.
În momentul de față, angajații spitalului sunt supuși periodic unei evaluări anuale a stării de sănătate, în cadrul căreia se face și o evaluare psihologică. Însă, soluțiile de combatere a epuizării și oboselii profesionale sunt puține, deoarece niciodată numărul medicilor și al personalului medical nu va fi suficient raportat la nevoia de servicii medicale solicitate de către pacienți. Acest lucru este valabil peste tot în lume, nu doar în țara noastră.
„La noi angajații fac o evaluare psihologică anuală, este obligatorie în cadrul controlului anual periodic de medicina muncii. Evaluarea psihologică și concluziile sunt transmise medicului de medicina muncii și el are căderea de a decide măsurile pe care trebuie să le luăm în privința angajatului care are o anumită formă de tulburare de natură psihologică, inclusiv burnoutul. Din păcate, problema gestionării burnout-ului la nivelul unităților medicale în general, este o problemă la nivel mondial. Soluțiile de rezolvare sunt relativ limitate în sistemul medical, pentru că niciodată nevoia de servicii medicale nu va fi în concordanță cu personalul medical. Pe de altă parte, specificul muncii, inclusiv pe administrativ, este un specific de mare presiune și este o muncă de mare responsabilitate și este o constantă, nu este ocazional, ca-n alte domenii. Din păcate, domeniul public este foarte puțin îndreptat spre partea de sănătate mintală a angajaților” – a încheiat directorul medical.
