Educaţia prezidenţială

0
347

Şeful statului român, Klaus Iohannis, a spus la deschiderea anului universitar 2016-2017 că sistemul educaţional le dă „copiilor” o educaţie nepotrivită şi nu-i pregăteşte pentru viaţă. Ţara este plină de „licee teoretice” în loc de şcoli profesionale. Preşedintele pune degetul, dar rana are rădăcini mai adînci decît credem, fenomenul observat fiind un efect al creşterii nivelului de trai. Lipsa forţei de muncă mediu calificată este o problemă în întreaga Uniunea Europeană. Klaus Iohannis îi îndeamnă pe „copii” să înveţe meserii. De-aş fi în locul lui, i-aş îndemna să viseze la meseriile cu cea mai înaltă recunoaştere socială.
Prestigiul şcolii a scăzut şi acest lucru ni se pare aproape normal (dacă şi preşedintele o spune). Pe vremuri, cine avea patru clase era cineva faţă de majoritatea cu 2 clase „ca trenul”. Cei cu 7 clase urmau şcoala de arte şi meserii. Bacalaureatul ocupa de drept un post de funcţionar. Iar absolventul de facultate erau mîndria familiei. Astăzi, nu mai sînt cinstiţi de societate nici măcar cei cu masterat şi parcă e mai bine să nu ai diplomă de doctor, nu rişti să fii suspectat de plagiat… Mai de cinste sînt cei fără de şcoală, dacă reuşesc să adune avere fie şi prin mijloace obscure.
Preşedintele consideră că părinţii ar trebui să-i înveţe pe copii că este onorabil să fii meseriaş. Dar nu-i chiar aşa, nici o fată nu s-ar mărita cu un strungar sau cu un tractorist, ci mai degrabă cu un absolvent de facultate, chiar dacă după căsătorie vor lucra amîndoi ca muncitori de joasă calificare. Nu e acelaşi lucru să fii meseriaş aici în ţară ori în Germania – acest aspect preşedintele nu îl remarcă. Statul, prin vocea şefului, îi îndeamnă pe tineri să lucreze în muncile cele mai de jos: strungar, tractorist, zidar, şofer, brutar… Dar firea omului este altfel făcută decît credem îndeobşte. Cu toţii vrem să încercăm măcar să fim generali, chiar dacă soarta ne rezervă doar funcţia de soldat, cu care trebuie să ne mulţumim. Viaţa este la fel de frumoasă orice eşti, munca este la fel de onorabilă orice faci, dacă lucrezi cu bucurie. Sau cel puţin aşa se spune. În zadar eşti şef peste toţi dacă te duci la serviciu cu dezinteres. Mai minunată este viaţa tîmplarului care se duce la atelierul său cu acea plăcere care îl face să uite pentru opt ore că munceşte din greu, cum li se pare celor ce îl privesc din afară. De fapt, în lăuntrul său este lumină, nu întuneric.
Predintele spune că viaţa nu se construieşte pe o diplomă (Consiliul Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare tocmai pentru asta există). Este însă adevărat că cel mai bine trăiesc cei care nu învaţă pentru a obţine o diplomă, ci o cumpără prin taxa de şcolarizare. Astăzi chiar şi la facultăţile de stat notele şi licenţele se acordă după alte criterii decît pentru abilităţile profesionale. Să nu ne facem iluzii că şcoala de dinainte de 1989 a fost de mai înaltă calitate, am greşi. Preşedintele primeşte salariu fix, orice ne-ar spune. Pentru declaraţiile sale de la cele patru universităţi de stat din Timişoara, ar trebui să i se reţină o parte din indemnizaţia prezidenţială şi nu ar trebui să se supere pentru atîta lucru, deoarece obţine venituri mai mari din închirierea de case şi apartamente. Educaţia academică are tot mai puţină importanţă pentru societate – cîtă vreme primul om din stat munceşte cu gîndul mai mult la el însuşi decît la binele celorlalţi şi al ţării, cum le pretinde copiilor români să facă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.