Episcopul Iustin a grăit în predica de duminică o vorbă înţeleaptă: mîndria este cel mai groaznic vierme. Politicienii, în frunte cu Iohannis şi Dragnea, ar trebui să fie mai modeşti, să nu creadă că doar ei au dreptate. Şi cei din public ar putea să fie mai puţin mîndri, să nu emită judecăţi asupra problemelor al căror adevăr nu le este cunoscut în totalitate. Lipsa de a şti precis poate fi compensată prin apelul la specialişti în drept, în acest caz.
Episcopul ne îndeamnă pe toţi la smerenie, că fim precauţi, să nu atacăm problemele frontal, să avem răbdare, să acumulăm cunoştinţe şi cunoaştere. PSD prin ministrul Justiţiei s-au grăbit, au vrut să facă bine ţării cu orice preţ, dar binele nu trebuie făcut cu forţa. Şefii PSD şi ALDE nu au experienţă de cunoaştere, nu percep realitatea. Au renunţat la Ordonanţa de urgenţă nr. 13, problema va fi supusă dialogului democratic. După aceste dezbateri, este posibil ca Ordonanţa să apară în aceeaşi formă, cu gîndul că regulile europene sînt mai laxe în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz şi neglijenţă în serviciu. Clemenţa este europeană, capitalistă, important este să recuperăm prejudiciul creat statului.
Metodele practicate de Iohannis şi Dragnea, cele două personalităţi în conflict, obiectul în dispută fiind puterea politică, sînt atît de copilăreşti, nu duc la rezultate ambiţioase pentru ţară. Analizînd comportamentul lor, constatăm că este încorsetat de trecut, de tradiţia mîndriei. Cel mai groaznic vierme!, spunea episcopul Iustin. Alta trebuie să fie orientarea noastră, spre idealuri umaniste şi libertate de gîndire. Spre o relaţie armonioasă între mintea care gîndeşte şi realitatea din afara fiecăruia. Nu pot fi unii virtuoşi, iar ceilalţi imorali total, cum strigă strada.
Revolta populară este pasională, dar se bazează pe liberul arbitru al manifestaţilor. Este un conflict pornit de la Codul penal. Preşedintele vrea ca legea să fie menţinută dură, iar PSD ar dori ca legea să fie relaxată, aşa cum a decis Curtea Constituţională. Credem că negocierea va stinge conflictul, presiunea dublă a manifestanţilor nu e bună.
Există suspiciunea că strada poate fi manipulată, înseamnă că voinţa celor care ies în stradă nu-i liberă, ceea ce ar fi o mare nefericire în primul rînd pentru cei din stradă, care din frustrare se vor radicaliza. Omul are liber arbitru, cei care manifestează vor un lucru, însă trebuie să fie atenţi ca forţele exterioare să nu le impingă propria fire să vrea un alt lucru. Nu ne place cînd oamenii care ştiu amănunte despre noi ne prezic acţiunile. Din această predictibilitate se naşte confuzia de gîndire, aceeaşi cauză produce efecte diferite, ceea ce nu ne mai dă sentimentul de libertate. Nu rezultatul dorinţelor noastre intime, ci forţele externe şi lipsa de cunoaştere ne împing să facem ce altfel nu am face.
Nu putem cunoaşte viitorul, deci nu ştim cum trebuie să fie Codul penal, ci specialiştii au cuvîntul să compare trecutul cu aspiraţiile. Noi putem să fim smeriţi în faţa problemelor complexe – ce ştim noi e de regulă vag şi neclar. Haideţi să ne bazăm mai mult pe cunoscători (prefesioniştii în drept), poate şi pe vizionari, ei pot duce lucrurile mai departe. Preşedintele şi liderii politici încă nu deosebesc adevărul de eroare, iar noi oamenii simpli ne rătăcim uşor şi adesea confundăm falsul cu originalul, pentru că adevărul nu ne este cunoscut cu claritate. Pentru a nu fi mîndri că ştim totul, trebuie să ne îndoim!
