Proiectul pilot prin care se rezolvă o problemă de mediu în oraşul Seini a devenit „o piatră de moară” pentru autorităţile locale. Astfel, Primăria caută soluţii prin care să rezolve, într-un fel sau altul, problema de finanţare a funcţionării obiectivului. În acest moment, cheltuielile cu funcţionare a Staţiei de biogaz sunt mai mari decât veniturile. Motivele pentru care s-a ajuns în acest impas sunt diverse şi n-au fost anticipate iniţial.
Una dintre variantele viabile ar fi realizarea unui parteneriat între administraţia locală şi o firmă privată, prin care s-ar amortiza o parte din cheltuieli. Gabriela Tulbure, primarul din Seini, explică: „Acum căutăm o variantă prin care să externalizăm acest serviciu, deoarece considerăm că, dacă ar veni o persoană sau firmă privată să facă ceea ce noi ne-am propus acolo, respectiv acele sere şi solarii care ar folosi agentul termic rezultat, staţia ar putea să devină profitabilă. Este însă păcat că un asemenea proiect inovator, unic în ţară, nu poate fi susţinut din alte surse bugetare, iar noi trebuie să căutăm soluţii în afară. Iniţial, preconizam un venit de aproximativ un milion de lei pe an, pe care n-am reuşit să-l facem, din cauză că nu am obţinut certificatele verzi şi nu a fost eliminată taxa pe tona de dejecţii procesate. De asemenea, în acest moment, căutăm, şi m-aş bucura dacă am găsi, persoane care sunt dornice să cumpere digestatul solid sau lichid provenit de la staţie. Cel solid este un fertilizant foarte bun, se poate împrăştia pe sol pe tot parcursul anului, neavând niciun fel de restricţii. Şi digestatul lichid este foarte bun, se absoarbe mult mai bine. Digestatul rezultă din procesul de fermentaţie anaerobă care are loc folosind dejecţiile animaliere şi porumbul siloz. În urma acestui proces, se obţine şi curentul electric”.
Staţia produce energie electrică
Procesul tehnologic la Staţia de biogaz este în parametrii optimi, astfel că unitatea procesează dejecţiile animaliere şi produce curent electric, pe care îl vindem statului. Chiar şi aşa, Staţia consumă mai mult decât produce.
Primarul Gabriela Tulbure conchide: „Staţia de biogaz funcţionează bine şi produce energie. Din păcate, problemele arhicunoscute nu s-au rezolvat, adică faptul că ANSVSA nu a scos această taxă şi nu ţine seama că noi suntem autoritate publică locală, astfel că avem obligativitatea achitării unei taxe de 1,5 euro/tona de dejecţii care intră în staţie. Această măsură o considerăm incorectă, pentru că noi tocmai de aceea am făcut această staţie, adică pentru a avea şi a trăi într-un oraş mai curat, mai puţin poluat. O altă problemă este şi că nu am primit încă certificatele verzi”.
În momentul de faţă, administraţia locală suportă toate cheltuielile cu funcţionarea Staţiei de biogaz. Acestea se referă în principal la salariile personalului care deserveşte obiectivul şi care este compus din şase oameni. Staţia procesează în prezent circa 55 de tone de dejecţii animaliere pe zi, iar pe an se ajunge la o cantitate de 20.000 tone, dintre care 18.000 de tone de dejecţii şi 2.000 de tone de porumb siloz.
