Cu atîtea schimbări bruşte am sentimentul că nu mă mai pricep ce mai vrea să ne spună realitatea. Are atîtea felii în care ne încercăm cu numărătoarea. Între preţul apei şi chestiunea refugiaţilor avem drumuri triste pe care se plăteşte un preţ tragic. Că tot vorbeam de apă, constatăm că izvorul refugiaţilor nu seacă. Ci se complică. Are noi forme de năvălire, unde dirijori fără orchestră închipuie o muzică surdă. Se abate atenţia de la portativele ştiute. Ruinele din estul Ucrainei au fost lăsate într-o vicleană uitare şi urmărim bombardamentele ruseşti din Siria. Generalii ruşi mai spulberă cenuşa unui stat trist. Despre care omul de rînd ştie foarte puţine lucruri. Motoarele propagandei au intrat în funcţiune. Războiul informaţional face victime. Putin, de la tribuna ONU, a comparat terorismul cu nazismul. Un deputat rus a susţinut că rădăcinile civilizaţiei ruse sînt în Siria, iar războiul din Ucraina se desfăşoară pe pămînt rusesc. Refugiaţii continuă să înfierbînte Europa. Politicienii au păreri cameleonice. Într-o singură zi îşi schimbă culorile. Care provoacă semne de întrebare. Nelinişti şi stări confuze. Germania a devenit un El Dorado pentru cei năpăstuiţi. Mai nou aflăm că Germania a făcut un apel că poate primi opt sute de mii de imigranţi. A publicat anunţuri în presa lor de acasă: „Veniţi, Germania vă aşteaptă!” Ne întrebăm pe bună dreptate: de ce nu sînt angajaţi cu precădere şomerii noştri europeni? Nu mai avem? Domnul Juncker a promis noi locuri de muncă tocmai pentru că Europa are şomeri. Am mai spus. Nu voi trece cu vederea omul ajuns la necaz. Dar în rîul care tot curge sînt mulţi imigranţi economici. De unde ştiu? O spun chiar ei care au pretenţii. Pun condiţii. Interesele, care se ţin în taină, vor avea efecte pe termen lung.
Rata şomajului în Europa este în creştere iar unii cer cetăţenilor din state arabe să lucreze pentru noi. Venirea (chemarea) imigranţilor a împărţit oamenii politici în mai multe tabere. Zilele trecute, în oraşul german Dresda, mii de persoane au protestat împotriva afluxului masiv de extracomunitari. Manifestanţii, în principal bărbaţi cu pancarte şi steaguri ale Germaniei, strigau: „Avem dreptul să păstrăm patria şi cultura noastră germană” ori „Musulmanii trebuie să părăsească Germania, cu excepţia refugiaţilor de război”. Cum se vede, se accentuează discursuri radicale. Însuşi cancelarul Merkel a îndemnat statele europene să-şi protejeze frontierele. După ce a stîrnit muşuroiul. A intrat şi Turcia în ofensivă. Erdogon a făcut un turneu european unde musulmanii l-au primit ca pe un sultan. A pus condiţii Europei. Va obţine liberalizarea vizelor pentru turci şi o sumă ameţitoare de euro. Deşi presa germană apreciază că numărul mare de solicitanţi de azil riscă să devină landuri şi oraşe. Deoarece cei care vor primi dreptul la şedere îşi vor aduce în Germania şi familiile rămase în ţară. Merită de reţinut punctul de vedere al directorului Centrului de drept arab şi musulman, domnul Saklich. Acesta spune că orice musulman va pune pe primul plan învăţăturile Coranului şi ale lui Mahomed în defavoarea dreptului omului şi a oricărei alte legi. Profesorul universitar scrie că orice arab care ajunge în Occident ar trebui să semneze un acord că va abandona învăţăturile Islamului contrare dreptului omului şi legilor ţării de primire. Aşa va duce la retragerea dreptului de azil. Altfel, consideră directorul, refugiaţii vor devasta Europa. Nu uit de unde am plecat în acest text. NATO a cerut Moscovei să înceteze imediat atacurile asupra opoziţiei şi civililor din Siria. Povestea este îmbîrligată. Şi asta abia la început. Profesorul Kemal H. Korpat, istoric şi politolog de talie mondială, originar din Dobrogea, spune din America: „România nu are motive de teamă”.
