Un eveniment de excepţie a avut loc în perioada 25 iulie- 1 august 2015, în oraşul din nordul Franţei, Lille, un oraş construit şi reconstruit pe o mlaştină imensă. Am folosit şi termenul „reconstruit” deoarece cel de-al Doilea Război Mondial a ruinat enorm această parte de nord a Franţei.
Evenimentul de excepţie a fost organizarea în acest oraş a Congresului Universal de Esperanto- 100 de ani de la primul Congres Mondial unde cu peste 3000 de reprezentanţi din cele cinci continente ale lumii, s-au înţeles unii cu alţii într-o singură limbă: Esperanto. Atmosfera tuturor întâlnirilor a fost lipsită de acele mimări şi gesticulări utilizate nu de puţine ori de cei ce se găsesc într-o ţară stăină.
Locul de desfăşurare a manifestărilor dedicate centenarului primului congres de Esperanto 1905 – Boulogne-sur-Mer, a fost ales Lille, deoarece posibilităţile de cazare ale numeroşilor participanţi erau asigurate.
Festivitatea de inaugurare a acestui congres a avut loc în Palatul Congreselor din Lille, care n-a fost numai solemn, ci şi mondial pentru că pentru prima oară a putut fi urmărit de întreaga lume prin intermediul reţelelor de internet, iar participanţii au fost repartizaţi în trei săli urmând să vizioneze pe ecrane inaugurarea.
Emoţionantă a fost inaugurarea făcută de preşedintele Asociaţiei Universale de Esperanto, prof. dr. Mark Fettes, de origine din Canada, dar şi de participarea nepotului autorului limbii Esperanto, dr. ing. Louis Zaleski-Zamenhof, al cărui cuvânt de salut a fost formulat în numele familiei Zamenhof, subliniind că „o sută zece ani au trecut de la primul Congres, festivităţi având loc în fiecare an, cu excepţia celor două mari războaie mondiale. Limba noastră, ideile noastre sunt natural legate de pace pentru că noi suntem luptători pentru pace, pentru o sfântă armonie în lume.”
După prezentarea cuvintelor de salut de către oficialităţile prezidiului, a urmat o avalanşă de salutări din partea delegaţiilor din cele peste 70 de ţări ale lumii, printre care s-a aflat şi autorul acestor rânduri ca reprezentant al Asociaţiei de Esperanto din România şi vicepreşedinte al acesteia.
Pe parcursul întregii perioade a congresului au avut loc numeroase manifestări ştiinţifice, culturale, dar şi activităţi turistice în oraş sau în împrejurimi. Excursia la Boulogne-sur-Mer ne-a marcat emoţional reîntâlnirea cu gara în care a sosit trenul care i-a adus pe autor şi delegaţi la primul congres şi apoi sala teatrului din localitate unde pe ecran a apărut un actor care a dat citire salutului solemn de deschidere a primului congres de Esperanto în care autorul limbii, printre altele, a subliniat: „Nu există naţii, ci numai oameni egali ce stăpânesc acest pământ.”
De asemenea, aş dori să precizez că anul 1905 n-a fost ales întâmplător pentru primul congres, ci el a marcat o maturizare a limbii internaţionale, lansată cu 18 ani în urmă, 1887. Apoi, emblema congresului a fost alcătuită dintr-un pătrat cu fondul culorilor de pe drapelul naţional al Franţei, cifrele ce marcau centenarul şi un turn ce-l întâlneşti frecvent în oraşele Franţei. Turnul n-a fost utilizat întâmplător, pentru că el a sugerat şi tema actualului congres: „Limbi, arte şi valori în dialogul între culturi”. De asemenea, până acum, în cadrul congreselor ce au loc anual, se edita zilnic un curier al congresului, dar la acest congres curierul a apărut sub denumirea „BELFRIDO”, întrebându-se mulţi participanţi ce o fi acest „belfrido”. Iată răspunsul: o construcţie înaltă în care se află o alarmă cu sonerie. Cuvântul „Belfrido” provine din vechiul cuvânt „berfrei”, care şi el provine din limba germană „Bergan” (a proteja) şi „frithuz” (pace). La origine, „belfrido” a fost turnul de apărare pentru a ne proteja de atacurile duşmănoase.
Şi cum orice deschidere are şi o închidere, şi congresul esperantiştilor s-a finalizat printr-o concluzie a desfăşurării sale, dar şi marcarea unei noi strategii în dezvoltarea, însuşirea şi aplicarea limbii Esperanto până la viitorul congres, Nitra – Slovacia 2016, ca apoi, în anul 2017, în Seul – Coreea de Sud, când se va comemora şi 100 de ani de la moartea lui Ludovik Lazar Zamenhof, creatorul limbii Esperanto. Iată un motiv de a vă face o invitaţie călduroasă de a participa la unul dintre cele două congrese amintite, petrecând într-un loc a cărui limbă nu-i aparţine pentru că limba este a tuturor şi a nimănui.
Prof. Emil Crâncău
