La Simpozionul organizat în Maramureşul istoric, la Glod, în memoria academicianului şi folcloristului Mihai Pop, Dr. Ioan Marchiş, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură a atras atenţia asupra kitschurilor expuse la diverse manifestări sau chiar în biserici. ”După revoluţie, în Maramureşul vestit pentru motivele geometrice în arta tradiţională, au pătruns culorile stridente şi motivele florale. Motivele geometrice s-au păstrat doar în Maramureş şi atunci e păcat să le înlocuim cu altceva, adus din afară, elemente florale care ţin de diletantism şi de kitsch, cu culori stridente şi nearmonizate. 
La toate manifestările populare din ultimii ani, în Maramureş, şcenele, sălile de conferinţe sunt împodobite, sunt decorate cu astfel de covoare străine culturii tradiţionale locale, în condiţiile în care noi moştenim o artă excepţională, de o valoare inestimabilă, pe care tocmai Mihai Pop a susţinut-o şi promovat-o, un savant care a demonstrat lumii autenticitatea Maramureşului. Toată viaţa sa a luptat împotriva neautenticului”.
La secţia de Etnografie a Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, mai tânăra Crina Pârja, muzeograf-etnograf, ne-a vorbit despre covoarele maramureşene, mai vechi de o sută de ani, expuse în Muzeu. “Acestea sunt covoare autentice, din Maramureşul istoric. Ele sunt vopsite în culori vegetale, iar altele, chimic. Motivele de pe covor sunt geometrice, zoomorfe sau fitomorfe. Eu am bunici la ţară care încă lucrează după tradiţie. Din păcate, au pătruns şi la noi, în ultimii ani, covoare aduse de peste graniţă sau covoare făcute aici, dar cu motive copiate din Ucraina. Oricât de specialişti am fi, e greu să decizi care e kitsch şi care e original. Dar, atâta timp cât copia coexistă cu originalul sau kitschul cu lucrul de calitate, vom şti să facem diferenţa. Aşa vom distinge originalul la adevărata valoare. Cei care sunt cunoscători vor face întotdeauna alegerea bună. Nu sunt de acord cu cei care spun că tradiţia se pierde. Ca în toate celelalte domenii, şi în cultura tradiţională este nevoie de evoluţie. Puteţi vedea la femeile de la ţară, care ţes sau cos cămeşi, că în ele zace ideea de nou, de a face mai frumos, de a evolua, dar asta nu înseamnă că se depărtează de la trăsăturile şi stilul original. Cultura tradiţională nu poate stagna, pentru că noi vrem să vedem ce a fost acum un secol! Azi, diferă materialele, modalitatea de obţinere a materiei prime. Plantele textile nu se mai cultivă la noi. Materia primă se procură din altă parte şi ţăranca se adaptează. Inclusiv culorile sunt mai stridente, vopseaua folosită cel mai des fiind cea obţinută chimic, deşi culorile vegetale sunt mult mai rezistente în timp, iar ţesăturile se spală şi se curăţă mai uşor, fără a se decolora. Ca atare, din punctul meu de vedere, nimeni nu poate, nu este în măsură să aprecieze un kitsch, întrucât acesta nu mai are definiţie!”
Într-un DEX din 1993, găsim o explicaţie: KITSCH (cuv. germ.) s. n. (ESTETICĂ) Termen desemnând produsele cu caracter de pseudoartă, care promovează prostul gust (prin materiale stridente şi substituiri tehnice) şi se caracterizează prin platitudine, imitaţie superficială a operelor de artă şi a elementelor folclorice, falsul patos, lipsa de originalitate şi de profunzime, prin pervertirea cerinţelor estetice.
Vorba aia: nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-ţi place! Deci, pentru a nu promova kitschul, musai e să ne ferim de prostul gust!
