Poveţe cu multe… feţe, cu Adela DOBRAN

2
1108

Adela DOBRAN scrie poezie de mică. A început să scrie, inspirată de ceea ce vedea în jurul său. Îşi aduce aminte cu plăcere de prima poezie, scrisă când era în clasa a II-a. În adolescenţă, registrul poetic s-a schimbat. Avea o anume sensibilitate, privea cu nesaţ lumea din jur şi visa să devină actriţă. În toţi anii de liceu şi la facultate, a făcut parte din echipa de teatru. N-ar fi fost o alegere rea, fiindcă are calităţile necesare: sensibilitate, frumuseţe, bunătate. Dar mai ales modestie. O rememorare despre poezie şi viaţă cu Adela Dobran e edificatoare pentru autoarea celei de-a şasea cărţi de poezie pentru copii, lansată mai întâi la Iaşi, unde a şi văzut lumina tiparului, la Editura Adenium. Şi, recent, în Baia Mare.

– Cum e să fii înconjurată de cărţi, de copii, de prieteni?
– E minunat. Tu ştii foarte bine cum am adunat şi câtă grijă am avut de această comoară, care este poezia. Şi ce greu m-am decis să public prima carte. Apoi a venit a doua, a treia, a patra, a cincea, a şasea… Şi, în curând, cea de-a şaptea carte, pe care o voi lansa la Târgul de carte Gaudeamus, care are loc la Bucureşti, în noiembrie.
adela2– Cele şapte cărţi de poezie pentru copii scrise de Adela Dobran nu sunt simple cărţi, ci adevărate îndrumare şi pentru copii şi pentru cei care lucrează cu copiii. Ai păstrat acelaşi registru, deşi literatura pentru copii se schimbă şi ea!
– Se tot vorbeşte că literatura pentru copii, deşi îşi păstrează în mod tradiţional toate funcţiile terapeutice, a suferit modificări de fond; societatea este alta, spectrul valoric este modificat, modelele umane nu mai sunt aceleaşi, idealul educaţional diferă… Eu am avut curajul, ca în această lume, aflată în plin bombardament informaţional, în care copilul dezvoltă în mod natural alte aptitudini şi, în final, un alt tip de creativitate, să nu mă îndepărtez  de natură, de lumea animală şi vegetală, în care copilul poate să fie oricare dintre personaje. Imaginaţia guvernează lumea copiilor, iar eu am rămas ca vârstă interioară… un copil. În acest spaţiu mă pot transforma total. A scrie poezii pentru cei mici este pentru mine o formă de evadare din cotidian şi în acelaşi timp o binefăcătoare terapie prin râsul pe care mi-l stârneşte propria mea imaginaţie. Copilăria mea, petrecută pe meleagurile însorite ale Sudului, a rămas ermetizată în sinele meu, cu multitudinea de culori  ale florilor, cu gâze şi insecte, cu fâlfâit de aripi de păsări, zumzetul albinelor, sau cu susurul cristalin şi fermecător al Argeşului, cu aromele ispititoare ale florilor din grădina bunicilor, sau cele ale bucătăriei mamei mele. Toate acestea au rămas în sufletul meu…  Orice întâmplare hazlie din copilăria fiului meu, sau simpla observare a tot ceea ce este viu mi-a animat imaginaţia. Acesta este uriaşul rezervor care îmi alimentează inspiraţia.
– La fiecare lansare mi-a plăcut că tot copiii au fost personajele principale, recitând cu dezinvoltură poeziile. Aşa s-a întâmplat şi la lansarea cărţii „Poveţe cu multe feţe”, când Clasa Năzdrăvanilor, de la Liceul de arte, s-a întrecut pe sine.  
– Copiii m-au şi încurajat şi îndemnat să scriu şi să public cărţi pentru ei. Să ştii că nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Şi la momentele bune şi atunci când viaţa a fost în impas, tot poezia a fost cea mai apropiată de suflet. Prin poezie mi-am găsit echilibrul şi bucuria de viaţă.
adela1– Alături de poezie, Adela Dobran are multe alte preocupări. Psihologia, astrologia, descoperirea interioară, proza pe care o scrii, iubirea de copii…
– Mi-a plăcut foarte mult psihologia, dar din păcate, atunci când a venit vremea studenţiei, psihologia era o ştiinţă care nu era pe placul unora şi se… desfiinţase. Şi, cum erau la modă ştiinţele economice, m-am îndreptat spre ele. Apoi a venit şi rândul  psihologiei. Îmi place să privesc în sufletul omului, e fascinant să vezi cât de bine se reflectă interiorul în exterior. Am zile când mă trezesc cu poezia în cap, am nopţi de nelinişte, când mă scol şi-mi notez  tot felul de lucruri. Mereu mi-e drag să lucrez cu copiii… Lucrez de ani buni la cabinet cu copiii, identific situaţiile cu care aceştia se confruntă, le înţeleg nevoile şi de fiecare dată vin în întîmpinarea sufletului lor cu multă iubire. Este o relaţie bivalentă între scrierile mele  şi copii. Poeziile au şi rolul de oglindire, copiii regăsindu-se în multe din întâmplările personajelor care animă poezia, sau în mesajele pe care acestea le transmit. Aşadar poezia are şi o funcţie terapeutică.
– Ai avut un moment greu în viaţă. L-ai depăşit, demonstrând că eşti o fiinţă puternică.
– Încercarea la care am fost supusă mi-a îmbogăţit  şi mi-a schimbat viaţa. Viaţa ştie mai bine ca mine!  A fost o experienţă revelatoare, de catalizator extrem de util pentru schimbări importante.  Acum ştiu că este nevoie de experienţe ca să-ţi schimbi modul de a gândi, spune şi acţiona. În faţa încercărilor, am dat piept cu propriile mele atitudini. Am avut încredere şi speranţă în şansa mea de redresare şi niciodată nu e târziu să spui: „Ba se poate!’’ Acum, că mi-am asimilat experienţele, am devenit conştientă cât de importantă a fost, este şi va fi în viaţa mea, înţelegerea de sine! Acum pot să accept, să integrez şi să-mi exprim emoţiile! Îmi iubesc lecţia de viaţă, am încredere în mine şi nu ştiu ce m-ar putea dezechilibra. Pe lângă poezie şi psihologie, am făcut o mulţime de cursuri, de la radiestezie, la inforenergetică, qi cong, mereu preocupată de partea spirituală. Am reuşit să-mi răspund la multe întrebări, inclusiv la cea pe care o punem doar atunci când ne e greu: De ce, Doamne? Iau fiecare zi ca pe un dar şi pot să spun că am învins. Îmi place să mă joc cu lumea mea interioară, intru în „paradisul” meu interior cu care stau de vorbă şi seara şi dimineaţa şi ori de câte ori simt nevoia…
– Ce înseamnă prietenii pentru tine?
– Nu-mi imaginez cum ar fi viaţa fără prieteni. Mai ales în momentele grele. N-aş putea să-i pun pe planul doi, ci întotdeauna alături de familie. Eu sunt o fire tolerantă şi îi iau pe fiecare aşa cum sunt. Niciodată n-am încercat să schimb pe cineva. Asta cred că şi este frumuseţea prieteniei.
– De unde moşteneşti aceste calităţi?
– Unul dintre unchii mei este poetul Vasile Zamfir şi altul, celebrul naist Gheorghe Zamfir. Stau şi eu ascunsă lângă ei. De fapt, maestrul Gheorghe Zamfir mi-a fost alături la Iaşi, când am lansat “Poveţe cu multe feţe”, va fi şi la Bucureşti, la Târgul de carte Gaudeamus, când voi lansa cea de-a şaptea carte…
– Îţi mulţumesc, Adela Dobran, pentru gândurile frumoase, care sunt, într-adevăr, ca o oglindă care reflectă şi care poate fi reflectată.

2 COMENTARII

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.