Procurorul model

0
579
Editorial Graiul Maramureşului

În anul 2015, a apărut cartea „Scurt istoric al Parchetelor din Maramureş şi Satu Mare” de Ioan Bâtea, în care este îmbinată istoria acestor instituţii cu amintirile şi părerile autorului principal şi ale unor foşti procurori, rezultînd un conglomerat plin de nume, date şi cifre, dar savuros în partea de memorialistică. Procurorul model apare ca personaj în toată această perioadă, din anii terorii politice (1950) şi pînă astăzi, cu luminile şi umbrele sale, recunoscute direct sau indirect.
Salariile procurorilor au fost foarte mari (3.000-10.000 lei) înainte de al Doilea Război Mondial, însă în 1955 un începător avea doar 630 lei, plus îmbrăcăminte gratuită. Sediile parchetelor erau improvizate, la Vişeu de Sus şi Tg. Lăpuş erau în gospodării ţărăneşti. Veniturile procurorilor au crescut abia în ultimii ani, statul actual respectă în mod special instituţia Parchetului şi a alocat fonduri suficiente pentru sedii, dotări şi salarii.
Aplicarea legii în spiritul acesteia este actul de justiţie pe care îl fac parchetele de pe lîngă judecătorii şi tribunale, DNA şi DIICOT. Acest serviciu public, împărţit acum în trei domenii, a devenit însă elitist, s-a închis faţă de cetăţeni şi acţionează cu reguli interne prea stricte. Un fost procuror, acum avocat în Baia Mare, vorbeşte în carte despre „îngîmfarea” şi „lipsa de modestie” a procurorilor de azi, care se vaietă că sînt foarte aglomeraţi, dar de fapt „îşi ascund lipsurile”. În aceeaşi carte, care adună şi interviuri cu personalităţi în domeniu, un alt fost procuror, acum avocat, observă că „parchetele de azi sînt adevărate palate, procurorii au condiţii deosebite de muncă şi dotări”, spre deosebire de ce era înainte vreme. Confortul duce însă la „suficienţă” şi „mecanicism”, ceea ce generează o „distorsionare a raporturilor judiciare” şi „suspiciune”, apărînd „fisuri în pregătirea şi perfecţionarea profesională”. Un alt fost procuror, acum pensionar, afirmă în aceeaşi carte: „Apreciez că la nivelul fiecărei unităţi judeţene ar trebui să existe o funcţie de inspector, în care să fie promovaţi cei mai valoroşi procurori, şi care (…) să facă acele controale prompte pentru eliminarea imediată a greşelilor şi implicit respectarea cu sfinţenie a drepturilor cetăţeneşti”.
Foştii procurori au păreri critice şi chiar acide despre actualii procurori, oameni tineri, cu mai puţină experienţă profesională, dar care primesc salarii foarte mari pentru munca lor. Veniturile substanţiale ar trebui să impună o calitate ridicată a serviciilor publice făcute de magistraţi. „Prestigiul social al funcţiei de procuror n-ar trebui să determine publicarea în mass-media a unor date confidenţiale ale urmăririi penale”, impută un avocat, fost procuror, dezvăluind faptul că actualii procurori au şi facilităţi la concediul de odihnă şi refacerea forţei de muncă şi a stării de sănătate. (Democraţia ne-a adus şi libertatea să ne putem exprima liber părerea că o categorie profesională are venituri prea mari faţă de celelalte!) Dar conştiinţa profesională, cinstea şi hărnicia au fost mereu mai importante, atunci ca şi acum.
În Maramureş, avem vreo 40 de procurori (diferiţi de cei din structurile DNA şi DIICOT), care cercetează pe an 5.000 de plîngeri, cereri, sesizări, memorii. Ei întocmesc 1.000 de rechizitorii (date extrase din rapoartele anuale). Circa 60 de persoane sînt trimise în judecată şi 30 sînt arestate preventiv. O mie de învinuiţi îşi recunosc vinovăţia. Procentul de admisibilitate este de 58%. Indicele de achitări, 3%.
Numărul mare de dosare pe procuror nu scuză greşelile: să trimiţi în judecată persoane inocente, să nu începi urmărirea penală pentru persoane vinovate sau să clasezi dosare ale infractorilor! Să le dăm credit procurorilor tineri, dar să nu îi credem perfecţi nici pe ei şi nici sistemul „rupt în trei”. Cartea lui Ioan Bâtea are meritul să ne ţină atenţia trează în acest sens.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.