Iulia Maria Baciu este absolventă a Colegiului Naţional “Gheorghe Şincai” din Baia Mare, specializarea matematică-informatică, intensiv engleză. Este tânăra care alături de colega sa, Miruna Avram, de la Colegiul Naţional “Vasile Lucaciu”, a reuşit să obţină note de 10 pe toată linia, la bacalaureat. Mărturiseşte că nu se aştepta la media 10, deşi a obţinut note peste 9 şi la simularea bacalaureatului.
Interesant este că mama ei a avut încă dinainte de susţinerea examenului convingerea că Iulia va obţine 10 la examenul maturităţii. Iar viziunea mamei s-a adeverit. Aşa că, acum se poate mândri că e o mamă de 10. Dacă la începutul liceului era o fată timidă, care avea emoţii să îşi citească propria compunere în faţa clasei, Iulia a învăţat pe parcurs să îşi scoată la suprafaţă calităţile oratorice şi talentul de a se implica în dezbateri. Timp de un an a fost preşedinte al Clubului de Dezbateri, organizat în Colegiul Naţional “Gheorghe Şincai”. Dezinvoltă şi cu un foarte mare elan tineresc, Iulia Baciu se pregăteşte acum pentru admitere la Facultatea de Inginerie Chimică din Timişoara. Se declară pasionată de chimie organică şi este decisă să rămână în ţară, precizând că nu o atrage deloc mirajul străinătăţii.
De la frica de a vorbi în public, la rolul de preşedinte al Clubului de dezbateri
R: Iată ai fost implicată în clubul de dezbateri. Ce atribuţii ai avut?
I.M.B.: Eu am intrat în clubul de dezbateri în primul an când s-a înfiinţat. Când eram în clasa a X-a. Am intrat, deoarece aveam o frică foarte mare de vorbit în public. Nu puteam nici măcar să citesc în faţa clasei, la ora de limba română, compunerea pe care am scris-o eu. Am vrut să îmi depăşesc această frică. Am zis: hai să încerc. De acolo cumva au curs toate lanţ. Mi-am făcut prieteni noi, încă de la a doua şedinţă la care am fost. Am ajuns să merg la olimpiadă în acel an, aşa neplanificat, pentru că Alin Loi şi băieţii care au înfiinţat clubul trebuiau să meargă la olimpiadă, dar ei cum erau avansaţi aveau nevoie de începători. Şi atunci s-a format o echipă din 3 fete, pe ultima sută de metri. Nu am avut nicio aşteptare, dar ne-am calificat la naţională şi ne-am pregătit doar 2 săptămâni, nu am avut timp să ne pregătim mai mult. Atunci a fost aşa o realizare, că am reuşit să depăşesc frica aceea. Colega mea de echipă a ajuns chiar în lotul internaţional la olimpiadă. A ajuns să aibă şi dezbateri în engleză, a ajuns în ultimele meciuri care deja se desfăşurau în limba engleză. După calificarea la naţională, preşedintele de atunci intra în clasa a XII-a şi trebuia predată ştafeta. Atunci m-a nominalizat pe mine, cunoscându-ne, fiind şi buni prieteni. Eu m-am implicat în administrare şi în primul an. El a zis că ştiu cum funcţionează lucrurile şi de aceea sunt potrivită pentru această funcţie. Aşa am ajuns la conducerea clubului când eram în clasa a X-a. A fost un an în care a trebuit să le îmbin pe toate, clubul de dezbateri, cu învăţatul, cu alte activităţi pe care le aveam. Dezbaterile vor rămâne o pasiune pentru mine chiar dacă nu vreau să profesez în domeniu. Au fost ani frumoşi, am fost la olimpiade, concursuri, am făcut în şcoală activităţi legate de dezbateri. Clubul de dezbateri e o fuziune foarte frumoasă între elevi şi profesori, la Colegiul Naţional Gheorghe Şincai e o implicare din toate părţile ca să iasă ceva frumos. Ca oriunde sunt câţiva elevi care sunt foarte implicaţi, alţii mai puţin implicaţi sau unii care se implică la început şi apoi renunţă. Este un club format de elevi pentru elevi şi profesorii chiar dacă se implică, prof. coordonator Magdău ne-a spus mereu: eu vă ajut cu ce vreţi, dar nu e clubul meu, e clubul vostru. Atunci am avut şi libertatea de a face lucrurile pe care noi le-am propus, de a dezbate subiecte pe care noi le dorim, chiar dacă nu au legătură cu şcoala. De altfel, nu e doar un club de dezbateri, ci e şi un club de dezvoltare personală. Avem şi multe activităţi în care nu ne mulăm pe structura de dezbateri de la olimpiadă sau concursuri, ci pur şi simplu stăm şi discutăm subiecte care ne plac, facem jocuri, o mulţime de activităţi, este atractiv şi pentru elevi. În fiecare an sunt destul de mulţi elevi. Când am fost eu preşedinte, au fost vreo 15 elevi implicaţi. Anul acesta, numărul a ajuns la vreo 20. Creşte numărul elevilor care se implică odată cu înaintarea în vârstă a clubului.
R: Ai lăsat pe mâini bune conducerea clubului de dezbateri?
I.M.B.: Da. Sunt nişte copii extraordinari acolo în club. Ei acum intră în clasa a XI-a, deci mai au doi ani de evoluţie în acest domeniu. Simina Coşan e preşedintele clubului în prezent. Singura diferenţă dintre preşedinte şi alţi membri este că preşedintele are mult mai mult de lucru. La noi, oricine are o propunere de activitate, o propunere de dezbatere e binevenit.
Pasionată de chimie organică
R: La ce facultate vei merge?
I.M.B.: Voi merge la Inginerie Chimică, la Timişoara, pe partea de chimie organică. Mi-am descoperit pasiunea aceasta în clasa a XI-a. Mă pasiona chimia încă din clasa a VII-a când am început să o studiez la şcoală. Mi se pare cursul firesc al lucrurilor, dacă mi-am descoperit această pasiune să merg pe acest domeniu chiar dacă nu e chiar o specializare în vogă ca facultate. Îmi place foarte mult faptul că îţi deschide multe orizonturi această facultate. Studiez chimia organică şi pot să îmi fac master pe produse farmaceutice, produse cosmetice, partea petrolieră, partea de motorizări auto. E un domeniu larg. Mi se pare că pot să aleg ce o să fac cu adevărat doar după cei 4 ani de facultate, când îmi voi da seama care parte a chimiei îmi place cel mai mult.
R: Ce criterii au stat la baza opţiunii tale de a studia la Timişoara?
I.M.B.: Am fost şi am văzut toate centrele universitare ale facultăţilor de chimie din Cluj, Bucureşti, Timişoara. M-a atras cel mai mult centrul de la Timişoara. În al doilea rând, e o facultate care s-a renovat cu fonduri europene acum 2 ani. Are aparatură, laboratoare, resurse pe care cei de la Cluj, 100% nu le au, iar cei de la Bucureşti doar se apropie. Deşi e departe de casă şi tot timpul voi auzi din partea familiei: hai la Cluj că e aproape, e cea mai bună opţiune pentru mine în momentul acesta. A fost şi prima facultate de chimie din ţară şi oarecum şi toată partea de industrie s-a dezvoltat în zona aceea. E mai multă perspectivă de viitor.
R: Îţi doreşti să rămâi în ţară sau te atrage mirajul străinătăţii?
I.M.B.: Tatăl meu e plecat în străinătate şi atunci ştiu cum e. Nu m-am gândit nicio clipă să merg în străinătate. Nici nu mă atrage ideea să mă mut pe viitor din ţară. E una să fii plecat la 350 de km, la Timişoara, şi alta e să fii plecat la 2.000 de mile.
R: Ce alte pasiuni ai?
I.M.B.: În primul rând, dezbaterile. Mă doare sufletul când mă gândesc că nu voi mai merge niciodată la olimpiadă. Tot timpul am încercat să fac foarte multe lucruri. Citesc mult, merg cu bicicleta, înot. Pasiunea foarte mare vor fi, în continuare, chimia şi dezbaterile. Şi mai nou îmi place foarte mult să conduc, de când am permisul de conducere.
R: Ce citeşte o pasionată de chimie organică?
I.M.B.: Nimic ce are legătură cu chimia organică. De obicei, citesc să îmi golesc mintea, să nu mă mai gândesc la chimie, matematică şi alte lucruri de astea. Citesc cărţi uşurele, în ideea aceasta în care mintea mea e foarte antrenată când studiez chimie. Şi decât să stau pe telefon mai bine să citesc o carte care să mă relaxeze. Citesc cărţi de psihologice, de dragoste, nu mi-au plăcut niciodată cărţile Science Fiction, nici filmele SF, nici cele de filozofie. Ultima carte pe care am citit-o e Fata din tren. A fost o lectură de weekend când am zis că am nevoie de o pauză de la bacalaureat.
R: Ce le-ai transmite colegilor de vârsta ta?
I.M.B.: Le-aş spune să nu aştepte momentul în care termină liceul pentru că eu l-am aşteptat foarte mult. Şi mă uit în urmă cu drag şi deja îmi e dor, deşi am terminat liceul abia de vreo 3 săptămâni. Legat de bacalaureat le-aş spune să nu se streseze la fel de mult cum am făcut-o eu. Da, am obţinut rezultate bune şi m-a ajutat faptul că m-am stresat. Dar bacalaureatul nu este un examen atât de greu şi mai ales pentru noi, cei care avem privilegiul, oportunitatea să învăţăm în licee atât de bune, cu profesori atât de bine pregătiţi. Să le ia pe toate pas cu pas şi să se bucure de fiecare moment pentru că e o perioadă unică în viaţă.
