De trei luni încoace, la Ministerul Educaţiei, a fost dezbătut planul-cadru pentru gimnaziu (clasele V-VIII), aplicabil din anul şcolar 2017-2018. Opinia publică a aşteptat cu interes să afle ce materii vor fi scoase, introduse, scurtate, lungite… Rezultatul este un compromis acceptat de profesori, dar nu poate fi lăudat de părinţi şi elevi – de vreme ce numărul orelor de educaţie fizică a rămas acelaşi, două pe săptămînă! În Ungaria vecină, sînt cinci!
Este adevărat că a rămas deschisă o portiţă: fiecare şcoală poate decide să introducă în curriculum încă două ore de sport. Dar este greu de crezut că după şase ore de cursuri elevii ar mai dori să facă o oră opţională de educaţie fizică. Şi totuşi, şcolile ar trebui să introducă şi aceste două ore de educaţie fizică. Argumentele pro sînt multiple. Exerciţiul fizic asigură nu doar un corp viabil, ci şi o minte sănătoasă. Oamenii care practică sportul în mod constant sînt mai creativi şi mai fericiţi decît cei sedentari. Mişcarea fizică produce în organism serotonină, „hormonul fericirii”. Elevii petrec prea multe ore din timpul lor liber în faţa computerului, mulţi dintre ei devenind dependenţi de jocurile video, de spaţiul virtual, de comunicarea cu persoane cunoscute sau necunoscute (posibili corupători spre vicii şi vulgarităţi), pe pereţii Facebook. Foarte greu îi atragi pe tineri spre sport, ceea ce se vede şi în creşterea greutăţii lor. La oraş, un sfert dintre copii au masa peste cea recomandată, de vină fiind şi obiceiurile alimentare fast-food.
Educaţia fizică predată de către profesori calificaţi a intrat din 2009 în şcolile primare, ceea ce este un pas bun făcut de sistemul educativ românesc, cu toate că multe şcoli primare, mai ales în zona rurală, nu asigură persoane calificate în educaţia fizică. Ar fi un lucru important ca profesorii calificaţi să îi determine pe elevii mici să iubească mişcarea, competiţia, sportul în echipă, activităţile şcolare în care îşi dezvoltă calităţile motrice, viteza şi îndemînarea, forţa, rezistenţa, supleţea. Prin sport, elevii socializează, experimentează spiritul de fair-play, dar mai ales învaţă să piardă şi să-i respecte pe cei mai antrenaţi şi mai perseverenţi decît ei. Învaţă şi să cîştige, dacă stăpînesc perfect regulile şi procedeele sportive. Pentru a deprinde toate acestea, contează cine este profesorul şi dacă şcoala asigură condiţii bune pentru orele de educaţie fizică şi sport. Avem nevoie în primul rînd de terenuri de sport în aer liber, cu suprafeţe de iarbă sau materiale moi. (Alergarea pe piste de beton distruge genunchii şi gleznele). Sălile de sport pot asigura spaţiul necesar pentru lunile de iarnă. Ar fi nevoie de cîteva bazine de înot în judeţul notru, măcar trei-patru, pe lîngă cel existent în Baia Mare.
Părinţii tineri acordă importanţă mişcării, s-au deşteptat, sînt atenţi ce mănîncă fiii lor, în ce condiţii fac sport, cîte ore pe zi folosesc laptotpul sau smartul. Ministerul Educaţiei a comandat un studiu bio-motric, pentru a stabili ce nevoi au elevii în ce priveşte sportul şi educaţia fizică. Ideal ar fi ca în fiecare zi elevul să participe la o oră de educaţie fizică. Medicii spun că toţi trebuie să facem mişcare, pentru a ne menţine sănătoşi. Argumentul lor imbatabil, de care trebuie să ţinem seama, este exprimat paradoxal: Exerciţiul fizic este cel mai ieftin medicament!
Educaţia fizică şi sportul contribuie în mod esenţial la dezvoltarea capacităţii de a respecta mişcarea fizică şi a include în practica zilnică obişnuinţe pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, prin adoptarea unui regim de activitate care să îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul liber. Ministrul Adrian Curaj a adoptat noul program-cadru pentru gimnaziu, pentru anul şcolar 2017-2018, dar, neavînd suficient curaj în faţa sindicatelor, a neglijat educaţia fizică. Nota 4!
