Păcat de justiţie!

0
606

Cea mai contestată putere este cea judecătorească, deoarece foarte mulţi politicieni sînt cercetaţi de DNA pentru corupţie şi impresia de stat judecătoresc este prezentă. Chiar dacă parchetul şi instanţa ar greşi într-un caz, eroarea juridiciară trebuie acceptată, căci tagma magistraţilor este inamovibilă şi ei doar din interior se pot cenzura.
Avem deci încredere, sistemul de justiţie de regulă face dreptate, aplică corect legile, chiar dacă, precum în orice alt sistem format din oameni, mai apar şi greşeli. Ei bine, justiţia ar trebui să îşi recunoască erorile, pentru ca noi, justiţiabilii, să le acceptăm în marja rezonabilă. Judecătorii sînt intangibili, la fel şi procurorii, decid absolut liber, după propria conştiinţă şi după lege, iar dacă în fond apar greşeli, instanţele superioare le îndreaptă în apel sau recurs. Practic, apar multe speţe similare judecate diferit, însă critica justiţiei nu poate fi făcută, celelalte puteri nu au dreptul să analizeze cazurile concrete, pot interveni doar prin modificarea/perfecţionarea mecanismelor şi reglementărilor juridice.
Unii au părere bună despre judecători şi rea despre procurori. Aceştia din urmă acţionează exclusiv ca acuzatori ai persoanelor, cu toate că rolul lor ar fi să-i şi apere pe cei acuzaţi, în raport cu legea. Aceasta este impresia, că parchetele, DNA şi DIICOT ar trebui să-şi schimbe tactica. „În faţa procurorilor actuali, n-ai voie să vorbeşti, să te aperi”, ne spune un fost politician din Baia Mare, achitat de judecători de acuzaţia de abuz în serviciu făcută de un procuror (statul a fost obligat să-i plătească victimei despăgubiri mari, însă procurorul de caz n-a fost sancţionat în nici un fel, ci protejat de sistem!). Omul a avut de suferit, stresul detenţiei i-a schimbat destinul. „Poţi să mori acolo!”, ne spune fostul politician.
Un alt caz. Acuzaţia de abuz în serviciu adusă unui politician băimărean a fost respinsă de Judecătorie şi Tribunal, dar admisă de Curtea de Apel Cluj! Omul a stat un an în închisoare şi are de plătit mulţi bani. Totuşi, ne spune, am încredere în justiţie!” (Ceea ce sună ciudat.)
Judecătorul de drepturi şi libertăţi este specializat în analizarea cererilor de reţinere pentru 24 de ore, arestare preventivă, control judiciar, arest la domiciliu. Practic, procesele încep cu lungi prolegomene despre  Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Pînă la judecarea fondului, trece un timp îndelungat. Presiunea pusă pe judecători este mare, pentru că în faţa lor se află oameni cu afecte şi simţire. Porneşte acţiunea penală, prin ordonanţă emisă de parchet. De regulă, denunţul făcut de o persoană împotriva altei persoane se referă la bani publici, dare şi luare de mită, sau abuz în serviciu. Dacă există  suspiciunea rezonabilă că infracţiunea a fost săvîrşită, suspectul devine învinuit şi este arestat.
Denunţarea are un avantaj pentru denunţător, îl scapă de faptele penale anterioare. Dacă doi oameni fură şi unul face denunţ împotriva celuilalt, denunţătorul va fi favorizat de justiţie. Ancheta penală incipientă trebuie să confirme că faptele „concludente şi relevante” au fost săvîrşite. Depinde deci de abilitatea anchetatorilor să analizeze dacă denunţătorul spune adevărul sau nu. Plauzibilitatea acuzaţiilor şi legitimitatea bănuielilor nu trebuie să fie certe, ci doar „rezonabile”. Justiţia a primit dreptul ca cei bănuiţi să poată fi cercetaţi penal, pe baza unor „presupuneri rezonabile” (sintagmă celebră azi). Probaţiunea nefiind finalizată, denunţătorul poate face afirmaţii false şi sînt luate în considerare, învinuitul va suporta ancheta penală, cu reţinere şi arestare preventivă! Justiţia are grijă mai mare de denunţător decît de denunţat!, de teamă ca ultimul să nu influenţeze martorii. Şi în aceste situaţii, funcţionează prezumţia de nevinovăţie, urmează cercetarea penală şi judecarea.
Trebuie prin urmare să acceptăm deciziile luate de justiţie, chiar şi atunci cînd ni se par a fi erori judiciare. Justiţia reuşeşte să-şi păstreze independenţa, pericolul de stat judecătoresc fiind prezent, chit că există „suspiciuni rezonabile” că justiţia ar fi folosită ca armă politică. Noi nu credem acest lucru!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.