Rădăcinile nu se uită

0
7993

• 3 iunie – finala “Românii au talent”

Interviul nostru cu Nicoleta ROMAN, artist liric, Chicago Symphony Orchestra, USA

Cine se uită la emisiunea “Românii au talent”, a putut auzi vocea de excepţie a unei fetiţe care de curând a împlinit 14 ani. E vorba despre Laura Bretan! Dacă pentru români Laura a fost o noutate, trebuie să spunem că în SUA, unde trăieşte, Laura a început să fie cunoscută datorită vocii nefireşti pentru vârsta ei. De aici şi posibilităţile şi oportunităţile de exprimare. A cîntat imnul Americii pe stadion pentru faimoşii Chicago White Sox, pentru Chicago Bulls, a luat marele premiu la Appollo Theater din NY, a cîştigat competiţii peste competiţii, intrînd în galeria vocilor prodigioase şi a fost invitată la emisiuni de televiziune, precum CBS sau ABC. Şi pentru că profesoara de bel canto a Laurei este o băimăreancă de-a noastră, stabilită la Chicago, am provocat-o la dialog (de la distanţă) pe artista lirică Nicoleta Roman, despre care “Graiul Maramureşului” a mai scris.

– Ce înseamnă muzica pentru Nicoleta Roman?
– Tocmai am terminat repetiţia pentru „Falstaff” de Verdi, cu maestrul Muti. Şi gândul tot la muzică zboară. Pentru că muzica, în special muzica clasică, e „vehiculul” care ne poate transpune, temporar, într-o lume mai bună, mai aproape de îngeri. Dacă nu aţi încercat să ascultaţi până acum acest gen de muzică, niciodată nu e prea târziu. Rupeţi câteva ore din monotonia cotidiană şi duceţi-vă copiii la concerte, recitaluri… Le va deschide orizontul, viziunea spre un univers mirific, îi va face în mod sigur mai sensibili şi mai buni.
Le sta bine in portul maramuresean– Cum ai descrie drumul parcurs de tine, de la eleva şcolii de muzică, la artistul liric de astăzi?
– Drumul parcurs… Perseverenţă, multă muncă, ambiţie. Trebuie să fii puternic, să crezi în capacităţile tale, în steluţa ta, să studiezi, bineînţeles, şi să nu te copleşească comentariile negative sau micile nereuşite. Educaţia muzicală, şi nu numai, pe care am primit-o în orăşelul meu iubit, Baia Mare, la şcoala şi Liceul de Arte m-au făcut ceea ce sunt. Uitându-mă în urmă, realizez ce mare binecuvântare a fost să avem dascăli atât de buni, care au ştiut să ne formeze şi să ne pregătească pentru viitor. Un exemplu demn de urmat a fost domnul profesor Gabriel Banciu, care mi-a fost şi diriginte. Rar am mai întâlnit oameni de calibrul şi profesionalismul dânsului. Răbdarea pe care o avea cu noi toţi şi modul în care ştia să ne ţină interesaţi şi curioşi de a afla cât mai multe din tainele muzicii, fie prin lecţiile deosebite de Istoria muzicii, Armonie, Forme, Contrapunct, Cor, Teorie sunt demne de urmat. La fel a fost şi domnul profesor Aurel Ungureanu, ştiind să ne sfătuiască mereu, să ne modeleze şi, indirect, să ne pregătească pentru viaţă.
O altă „amprentă” frumoasă am moştenit de la stimata doamnă Clara Săcăleanu, o Doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Un model ca dascăl şi cântăreţ. O bună dispoziţie insufla şi domnişoara Balogh Edita, corepetitoarea noastră. Nici nu pot să realizeze elevii de azi şi nici noi, cei de ieri nu o făceam, cât de norocoşi am fost să avem parte de cadre didactice atât de bine pregătite, precum şi de faptul că şcoala de muzică era gratuită. În alte ţări nici nu există, darmite să fie şi fără plată!
Cu mult drag îmi amintesc şi de doamnele profesoare Elena Stoian, Cristina Nemeş-Bota, doamna Miţiţi, doamna Goldbach, doamna Stoica, domnul Mocanu… şi lista continuă…
Aş vrea să îi menţionez şi pe domnul Radu Mandache, un om minunat, care mi-a fost şi diriginte în perioada liceului, pe doamna Rodica Sajgo, doamna Kovalik, doamna Săsăran, doamna Banciu, doamna Năsui…, toţi profesorii dealtfel, de o înaltă pregătire şi înzestraţi cu multă dăruire pedagogică.
Vreau să subliniez cât de important e pentru cei care aleg să fie profesori să aibă răbdare, să ştie să atragă copiii spre materia respectivă, nu să îi îndepărteze. Am avut şi o experienţă neplăcută, de-a lungul anilor, când una dintre profesoarele mele îmi dădea peste mânuţe, mă trăgea de urechi şi mă jignea… La un moment dat nu vroiam să merg la şcoală în zilele când aveam ore cu dânsa, atât îmi era de frică, iar frica paralizează. Mare MINUNE că după acea experienţă teribilă (de-a lungul a 5 ani, din clasa I până într-a VI-a) am continuat să iubesc muzica clasică şi pianul!
– Amintirile sunt frumoase, drumul parcurs la fel, dar eu vreau să te întreb cum se împacă viaţa de artist cu viaţa de familie, ştiut fiind că eşti mama a trei copii minunaţi?
– Am fost binecuvântată cu o familie minunată, cu trei copilaşi scumpi: Olivia,10 ani, Avi Micael, 2 ani şi Ariela, 2 luni. Am mare noroc cu mama, care se sacrifică, stă cu noi şi ne ajută încontinuu. Şi cu soţul meu, care este un tată extraordinar. Nu aş fi putut visa la mai bine. Cu sprijinul mamei şi al soţului reuşesc să mă ocup şi de carieră şi să predau unor copii speciali arta cântecului, a muzicii. Subliniez aici faptul că nimic din ceea ce am realizat nu era posibil şi că nu puteam parcurge acest drum fără mari sacrificii din partea mamei mele, Angela Ghita, cea care a muncit de dimineaţa până seara în picioare, ea fiind coafeză, ca mie să nu îmi lipsească nimic, să poată să-mi cumpere pian, ceea ce însemna foarte mult la acea vreme (1981). Tatăl meu, Nicu Ghita (născut Strucz) de asemenea a contribuit enorm la formarea mea. De la el am moştenit talentul şi vocea, el fiind solist vocal şi toboşar în tinereţe. Fiind invalid de la vârsta de 30 de ani, el era mereu acasă şi mă sprijinea în tot ceea ce aveam nevoie în legătură cu şcoala. Am avut parte de părinţi deosebit de buni şi pentru asta îi mulţumesc Celui de Sus.

Laura – fata cu voce de înger

Lecţia a avut succes!
Lecţia a avut succes!

– Numele tău e legat astăzi şi de cel al Laurei Bretan, fetiţa de 14 ani care a uimit juriul şi publicul de la “Românii au talent”. Povesteşte-ne despre Laura şi despre relaţia ei cu profesoara de bel canto Nicoleta Roman.
– Într-adevăr, din primăvara anului trecut mă ocup de educaţia muzicală a Laurei, în special cea vocală. Lecţiile se desfăşoară în particular, ori la ea acasă, ori la mine. Despre Laura nu am decât cuvinte de laudă, la superlativ. Rar întâlneşti un copil atât de bine crescut, politicos, cu frică de Dumnezeu. În clipa când începe să cânte, Laura se transpune, intră parcă într-o altă dimensiune. E capabilă să interpreteze cu uşurinţă orice arie, orice cântec. Ea consideră că muzica tămăduieşte. Şi pentru ea muzica e un balsam. Cântând de mică în biserică, de la 4 ani, îndrumată şi încurajată fiind de mama ei, Rahela, fetiţa şi-a dezvoltat foarte bine simţul muzical. La vârsta de 7 ani, ascultând „Frumoasa Adormită”, a realizat că poate produce şi altfel de sunete, într-o altă manieră decât cea pe care o folosea când interpreta muzică creştină, însă a continuat doar cu muzica sacră. În 2014, la 12 ani, a început să asculte muzică clasică şi să înveţe câteva arii. A participat la multe concursuri, la majoritatea câştigând. Laura a donat, de multe ori, pentru cauze umanitare, banii pe care i-a câştigat.
– Ce o face pe Laura atât de specială?
– Ceea ce o face pe Laura să fie atât de specială este naturaleţea ei, puritatea ei şi timbrul deosebit de plăcut şi catifelat al vocii. Prin faptul că are multe armonice, glasul ei reuşeşte să atingă şi să vibreze cu inimile ascultătorilor. Sunt nespus de fericită pentru succesul minunatei mele eleve, fetiţa cu voce de înger! Emoţia pe care o transmite în sufletele celor care o ascultă e aproape ireală! Prin muncă multă, perseverenţă şi talent a ajuns acolo unde şi-a dorit! Ce e mai minunat decât să ajungi să te cunoască şi îndrăgească o ţară întreagă!! E ceva ce nu mulţi copii sau artişti reuşesc! A primit zeci de mii de mesaje, a avut peste 8,5 milioane de vizualizări la videoclipul cu prestaţia de la “Românii au talent”, şi peste 250.000 de „share-uri” – şi asta doar pe una din pagini! Să dea Domnul ca prin talentul ei neasemuit să vibreze în curând întreaga planetă! Îmi doresc ca mulţi copii din generaţia ei să iubească muzica clasică, să reuşească să îi inspire şi să o urmeze.
Sunt convinsă că Laura Bretan va deveni curând o nouă Nadia Comăneci a muzicii şi, cu toate că ea este cetăţean american, faptul că originea ei este română îi va face mândri pe toţi românii atunci când Laura va ajunge să cânte şi să încânte pe marile scene ale lumii! După prestaţia de la „Românii au talent”, pot să vă spun că a primit invitaţii peste tot în lume, începând cu Dubai, Spania, Polonia, Franţa, Turcia, Hawaii, Japonia şi lista continuă. A fost contactată de cea mai mare casă de discuri de muzică clasică din Germania, de unul dintre cei mai mari agenţi din Austria, a primit zeci de mii de mesaje de încurajare. Însă preocuparea ei majoră este şcoala, mai ales fiindcă de curând a schimbat şcoala, acum frecventând Şcoala Româno-Americană Creştină Logos din Niles, Illinois. Relaţia mea cu Laura este una specială. În viaţă, nimic nu e la întâmplare. Cred că aşa a fost să fie.
– Ce-i trebuie unui copil, unui tânăr ca să facă performanţă în muzică?
– Îi trebuie în primul rând inspiraţie. Nimic nu poate ieşi bine dacă este impus. Dacă unui copil i se explică faptul că prin studierea muzicii nu doar va ajunge să cânte la un instrument, ci i se va dezvolta mult gândirea şi va reuşi să aibă performanţe bune şi la alte discipline. Atâta timp cât există sprijin din partea familiei, fiindcă nu mereu e uşor să renunţi la joaca cu copiii şi să stai în casă să studiezi, şansele unui copil să atingă performanţă în muzică sunt mari. Bineînţeles că e nevoie de mult studiu, multă muncă (munca fiind 99%, iar talentul 1% – cu mici excepţii) disciplină, perseverenţă şi ambiţie. Succesul nu vine singur! Trebuie să munceşti, să depui efort ca să îl obţii!

Nicoleta, în faţa Operei
Nicoleta, în faţa Operei

– Ce mai înseamnă Maramureşul pentru artista lirică Nicoleta Roman?
– Nimic nu poate fi mai scump pe lume decât locul unde te naşti, creşti, te formezi. Nu îţi poţi uita niciodată rădăcinile. Sunt mândră că sunt băimăreancă, maramureşeancă. Cred că e locul cu cei mai buni, mai primitori, generoşi şi frumoşi oameni de pe planetă! Soarta a făcut să trăiesc departe de locurile natale, însă sufletul meu a rămas acolo şi mă reîntorc cu mare drag ori de câte ori pot. Copiii noştri vorbesc şi româneşte. Am crescut în Baia Mare şi, neavând rude la ţară, nu am avut contact cu muzica populară. Am ajuns, fiind departe de casă şi datorită soţului meu drag, Liviu Roman (el fiind născut în Remeţi, lângă Săpânţa şi mare fan al muzicii tradiţionale), să apreciez şi să iubesc folclorul românesc. Cu toate că a terminat stomatologia, el e mare iubitor de muzică, ştiind să cânte la mai multe instrumente, favoritele lui fiind chitara şi folkul. La nunta noastră, am avut bucuria să îi avem în mijlocul nostru şi pe soţii Giurgi, rapsozii minunaţi ai tărâmurilor dragi natale, care ne-au făcut să simţim maramureşeneşte. Cu toate că ne iubim mult ţara de adopţie pentru toate oportunităţile pe care ni le oferă. Rădăcinile nu se uită!
– Nicoleta, eu îţi mulţumesc mult, te felicit pentru ceea ce ai reuşit în viaţă, pentru ceea ce ai reuşit cu Laura Bretan, îţi doresc succes în cariera artistică, să te bucuri de familia ta şi să nu uiţi de Maramureş şi de România.
– Şi eu vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să vorbesc despre mine, despre profesorii mei, despre muzică, despre minunata Laura Bretan, pe care îi rog pe toţi românii s-o susţină şi s-o voteze în marea finală “Românii au talent”, care va avea loc în 3 iunie. Voi fi şi eu la Bucureşti s-o susţin pe Laura şi cred în steaua ei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.