Olanda nu este numai ţara morilor de vînt, a cîmpurilor cu lalele ci şi a bicicliştilor care fac legea în circulaţie şi se bucură de piste special amenajate, inclusiv în afara localităţilor. Respectul faţă de lege face ca peste tot în ţară să domnească ordinea, curăţenia şi civilizaţia. Timp de o săptămînă am locuit într-un aşa-zis sat total diferit de satele noastre pitoreşti şi tradiţionale. În domeniul construcţiilor, primăriile impun reguli stricte şi nimeni nu construieşte la întîmplare. Casele de dimensiuni rezonabile, nu vile somptuoase, parcă trase la indigo, dispun de toate utilităţile unui trai decent şi confortabil. La stradă, au o mică grădină cu flori, arbuşti ornamentali, gard viu şi loc pentru parcarea maşinii. Olandezii spun că gardurile din lemn sau fier i-ar izola de comunitate şi priva de libertate. Clima bogată în precipitaţii permite fermierilor să practice una dintre cele mai performante agriculturi europene. Cu mari eforturi, olandezii au redat agriculturii terenul mlăştinos al ţării, motiv pentru care hectarul de pămînt ajunge pînă la 13.000 de euro. Cu natura, olandezii trăiesc într-o comuniune perfectă. Cred că Olanda este paradisul păsărilor adaptate mediului acvatic. Datorită iernilor blînde, încălzirii globale şi abundenţei de hrană, păsările nu se obosesc să migreze în alte zone. Mi s-a părut straniu să văd sute de gîşte sălbatice ciugulind printre vaci de rasă, oi şi cai, fire de iarbă deasă şi grasă mai rar întîlnită pe meleagurile noastre. Pentru turişti atracţia primăverii rămîne parcul Keukenhof situat între Amsterdam şi Haga, considerat cea mai mare grădină de flori din lume. Pe o suprafaţă de 32 ha înfloresc milioane de lalele multicolore şi se pot vedea cei mai ciudaţi hibrizi din lumea plantelor, cu flori care se înmulţesc prin bulbi. Amsterdamul, denumit şi Veneţia Nordului, atrage zilnic turişti fără număr, dornici să admire arhitectura unică a oraşului. O plimbare pe canale cu vaporaşul costă 5 euro timp în care turiştii dispun de informaţii în patru limbi de circulaţie internaţională. Datorită numărului mare de vizitatori oraşul este aglomerat, cosmopolit şi extrem de scump. Printre altele găzduieşte permanent celebra expoziţie „Corpul uman” prezentă anul trecut şi la Muzeul „G. Antipa” din Bucureşti. Expoziţia este vizitată de oameni de toate vîrstele – nu înţeleg de ce la noi a generat controverse pe seama vizitării ei de către elevi. Istoricul pod de la Arnhem (reconstruit după război), devenit subiectul unui cunoscut roman şi film intitulat „Un pod prea îndepărtat”, rămîne un obiectiv care generează vizitatorilor o stare afectiv-emoţională greu de explicat. În faţa monumentelor ridicate în memoria civililor olandezi şi a soldaţilor britanici căzuţi la datorie, m-am gîndit la sîngeroasele confruntări purtate cu nemţii timp de o săptămînă, în septembrie 1944. În opinia majorităţii istoricilor, “Operaţiunea Market Garden” iniţiată de britanici, a fost socotită un eşec datorită căruia foametea a făcut mii de victime în oraşele din nordul Olandei. Deşi relieful ţării este unul de şes, olandezii sînt mulţumiţi şi mîndri că au şi ei un deal cu o înălţime de 321,5 m pe care îl împart frăţeşte cu Germania şi Belgia. Cîţiva paşi făcuţi în trei direcţii îi oferă vizitatorului şansa să fie pentru cîteva secunde oaspetele a trei ţări vecine. Deoarece 40% din teritoriul ţării se află sub nivelul mării, pentru a stăvili furia naturii, olandezii au fost nevoiţi să construiască celebrele diguri şi sisteme complicate de pompare a apei în funcţie de fluxul şi refluxul mării. Lucruri interesante se pot spune şi despre Maastricht, oraşul natal al violonistului Andre Rieu, cunoscut publicului din România prin concertele sale ţinute la Bucureşti. În cîteva zile cu temperaturi aproape de 30 de grade C, lucru rar întîlnit în Olanda, am vizitat o ţară de dimensiuni mici, cu oameni zîmbitori, ospitalieri, întreprinzători, în aparenţă lipsiţi de griji, care-şi permit să trăiască pe picior mare.
Prof. Vasile ILUŢ
