Luna august a fost plină de lacrimi de bucurie la întoarcerea copiilor şi nepoţilor acasă, pentru a-şi petrece concediul de odihnă, şi de tristeţe cînd s-au dus înapoi în Occident, cu portbagajul plin de pufuleţi (un sac întreg), zacuscă, magiun, slănină, cîrnaţi de casă… Dar îndepărtarea de ţară este spre binele lor, pentru a-şi trăi viaţa la un standard de viaţă mai înalt decît ar putea avea aici. Fără să simţim, ne occidentalizăm, rămînînd aceiaşi români!
Economia noastră pierde mult prin acest exod al forţei de muncă tinere, am investit mulţi bani în şcolarizare şi educaţie, ca stat şi ca părinţi. Tinerii îşi găsesc repede un loc de muncă în ţările civilizate, plătesc în alt stat asigurări de sănătate, şomaj şi contribuţie la pensie, impozite şi taxe, chirie şi tot ce înseamnă consum familial – şi mai rămîn cu ceva, nu prea mult, pentru a investi în ridicarea vilei de lîngă casa părinţilor. Românii se adaptează uşor, învaţă limba locului, se impun prin abnegaţie şi hărnicie în faţa localnicilor, acceptă să muncească în plus faţă de programul normal de opt ore şi le convine, patronul nu-i discriminează la salariu, le-a mărit plata orară de la 9 la 13 euro.
Prosperitatea se răsfrînge într-un fel sau altul şi asupra familiilor şi economiei din România, o lună de zile „turiştii” în ţara lor cheltuiesc sume importante pe noua casă, îşi repară dantura, petrec în costume noi la nunţile prietenilor şi îşi rezervă sala restaurantului pentru nunta din 2017. Deocamdată, locuiesc împreună, ar putea să facă nunta deodată cu botezul… În România totul este mai ieftin, schimbarea plăcuţelor de frînă pentru BMW costă atît de puţin, şi porcii vii sînt ieftini, cîrnaţii şi slănina afumată vor ajunge pînă la vara viitoare. Banii cîştigaţi în Vest, măcar în parte, rămîn într-un fel sau altul în România.
După treizeci de zile foarte scurte, se întorc în Occident, dau telefoane preventive, luni la ora opt trebuie să fie prezenţi la serviciu, vor să muncească, să-şi onoreze statutul de salariaţi respectaţi şi plătiţi pe măsură, cu 13 euro/oră. Cu toate că nu s-au odihnit pe Coasta de Azur, au cheltuit cam tot ce aveau în rezervă, au împrumutat cinci sute de euro pînă la salariul următor. Dar a meritat, şi-au revăzut familia, prietenii, le-au arătat că sînt stăpîni pe ei înşişi, fac faţă la orice provocare. Sînt liniştiţi, nu-i îgrijorează nimic, nici măcar refugiaţii arabi. Mai degrabă îi deranjează faptul că occidentalii nu fac distincţie între rom şi român.
Dar multe lucruri s-au schimbat în România, primii oameni pe care trebuie să-i educăm sînt părinţii noştri. Abia după ce oamenii se vor schimba, se va schimba şi ţara, pe toate planurile, de la selectarea gunoaielor, la igiena personală şi curăţenia publică. Românii se adaptează bine în străinătate, au o motivaţie foarte puternică, ştiu că se află acolo provizoriu, dar acest provizorat poate dura adesea zece ani şi chiar mai mult. Pot alege unde le este mai uşor şi mai profitabil. Cîtă vreme există diferenţă de curs şi de salarii între Est şi Vest, vor profita, cu riscul înstrăinării şi al uzurii premature printre străini.
Ni se duc fiii şi nepoţii, rămînem doar noi, înglodaţi în aceleaşi datorii de serviciu, credite bancare, mreje sociale, ispite politice. Este suficient să mergi pe cîmp şi vei constata că jumătate din terenurile agricole sînt lăsate pîrloagă. Firmele cu capital străin prosperă, oferă salariul mediu pe economie, o masă caldă pe zi şi transport gratuit, aşa că doar cei care nu vor să muncească nu găsesc un loc de muncă. Nu ai nevoie de nici o calificare, ci doar de puterea să stai opt ore în picioare şi să întinzi pielea pe volanele de ebonită.
Nu este deloc greu să munceşti în Occident cu 14 euro pe oră (cît primeşti în România într-o zi de muncă), ci să te întorci acasă şi să te readaptezi la această lume pe care nu o mai înţelegi. Dar nu este suficient să ai cele necesare traiului, ci fiinţa umană are nevoie de demnitate şi creativitate. Aşa ceva poţi obţine oriunde în lume, depinde de tine în primul rînd…
