Un zîmbet seinean pentru neuitarea pictoriţei Maria Mariş Dărăban

0
278

A trecut un an de când Maria Mariş Dărăban este percepută altfel printre noi. A închis uşa repede şi simplu, în miez de vară, spunînd parcă: „dragii mei, asta a fost, trebuie să plec!”. Şi artistul adevărat, care a iubit pictura, familia şi viaţa clădită pe prieteni, chiar s-a dus. Noi, cei rămaşi să o iubim în continuare, veghind pe lîngă flacăra neuitării, învăţăm fără profesor să conjugăm verbele între timpul trecut şi prezent. În ultima perioadă, Maria, revenită de la vernisările expoziţiilor de la palatele Brukenthal şi Cotroceni, cînd şevaletul era mut în aşteptare, a călătorit. Cînd la Seini, la Baia Mare să ude florile şi să treacă peste unele probleme de sănătate, cînd la Satu Mare, dar mai ales la fiica Ioana, aflată în diverse aşezări arabe sau europene. Îşi suna prietenii rostind impresii de călătorie, sau frămîntări existenţiale. De Seini era legată prin prieteni, două expoziţii personale, (2008, „Meridianele luminii” şi 2015, „Peisajul luminii”), participări la evenimente culturale, dar şi de o sursă de inspiraţie, cum declara într-un interviu: Mă inspiră „lumina şi culoarea. Obişnuiesc să stau dimineaţa şi aştept întunericul nopţii să se spargă în crepuscul. Văd dealurile Seiniului şi cîmpia”… Şi-a deschis porţile sufletului şi ale atelierului pictorilor aflaţi în taberele de creaţie seinene, a bucurat auditoriul la vernisajele de expoziţii, lansări de carte prin felul ei de a fi şi a spune. O regăsim în ochii şi zîmbetul Ioanei, în multitudinea de amintiri risipite prin urbe, în lucrările ei adunate nu departe de noi, acolo unde Seinelul se uneşte lin cu Someşul.
Familia Mariei, fiica Ioana (cercetător acum la Bruxelles) şi Ghiţă, inginer-profesor soţul (director o perioadă la actualul Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu” din Baia Mare), pensionar tenace, înconjuraţi de prieteni au organizat la Apa, cuvenitul parastas de un an, pomenire la Biserică, oficiat de pr. Daniel Grosu şi o lumînare aprinsă la mormînt. La casa părintească, în atelierul cu simeze încărcate cu bucuriile pe pînză ale Mariei, a avut loc ceremonia de acordare a titlului de Cetăţean de Onoare al comunei Apa, post-mortem şi o plachetă, de către primarul comunei, Vasile-Radu Trandafir. Fostul dascăl al Mariei, pictorul şi profesorul Nicolae Pop, a îndrumat spre cuvînt pe mulţi dintre cei prezenţi. Mărturisiri de suflet, elogioase aprecieri despre creaţie au fost rostite de sătmărenii: dr. Aurel Pop, Vasile Pop Negreşteanu, Maria Suciu, dr. Liviu Marta, dr. Cornel Palfi, de scriitori şi pictorii băimăreni, Ioana Ileana Şteţco, Valeriu Sabău, Victor Stecan, Mihai Tirică, Marinela Căluşeru, pr. Gheorghe Pop şi mulţi alţii. Toţi cei prezenţi, la final, au încercat să readucă atmosfera veselă pe care familia Mariş reuşea să o creeze la Apa. Dumnezeu să o odihnească în pace!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.