Spectacole pentru “spirite ludice” la Teatrul Ararat din Baia Mare

0
376

Primul şi singurul teatru particular din Maramureş, Ararat păşeşte în al 12-lea an de la înfiinţare. Instituţia îşi va redeschide porţile în acest an din 10 ianuarie. Spectacolele Teatrului Ararat se joacă în spaţiul Casei de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare. Cel care a înfiinţat această instituţie, actorul Claudiu Pintican, spune că a avut grijă să ofere un repertoriu diversificat publicului iubitor de cultură. Spectacolele Teatrului Ararat se joacă nu numai în propriul sediu, ci şi în deplasare, fiind onorate invitaţiile venite din diferite zone. De asemenea, Ararat îşi oferă disponibilitatea de a avea colaborări cu primăriile de judeţ, oferindu-le un pachet cu mai multe reprezentaţii teatrale. În plus, Claudiu Pintican a avut ideea să înfiinţeze şi o “Şcoală Ludică”. Aici se derulează cursuri de dezvoltare personală pentru copii şi adulţi care au şansa să devină actori în reprezentaţii jucate alături de profesionişti. La “Şcoala Ludică”, înscrierile se fac până în 15 ianuarie. Mai multe detalii despre cum a fost 2018, dar şi despre planurile de viitor ne-au fost dezvăluite de Claudiu Pintican în acest interviu.

“Un an plin” la Ararat

R: Cum a fost anul 2018 pentru Teatrul Ararat?
C.P.: Teatrul Ararat este primul şi singurul teatru particular din Maramureş. S-a înfiinţat în 2007. A avut o perioadă de stagnare între anii 2012-2015. În 2016 am reînceput activitatea într-un nou se­diu, Casa de Cultură a Sindicatelor, sala Amfiteatru, sala mică a instituţiei. E bine dotată, o putem şi subînchiria. Spaţiul e intim şi primitor. În 2018 am împlinit doi ani de la reluarea activităţii. Teatrul Ararat are în repertoriu peste 15 titluri. 2018 a fost un an plin, un an cu multe spectacole la sediu, în deplasări, cu participări la festivaluri, în relaţii cu alte teatre din ţară. Am avut o participare la un festival internaţional, cu spectacolul Pictorul de pancarte, e un text al scriitorului băimărean Marian Ilea. E un text pe care l-am luat, l-am prelucrat şi l-am transpus în scenă. E un text despre care cred că poate să ne spună multe despre noi, care poate să ne ridice multe teme de meditaţie, să ne punem întrebări despre destinul nostru şi despre ceea ce înseamnă a trăi într-o Românie zbuciumată. Am fost cu Pictorul de pancarte la festivalul din Ujgorod, un festival de mono-drame. acolo am avut şi premiera internaţională a acestui spectacol. S-a bucurat de mare succes, a fost apreciat de critica de specialitate din ujgorod. Acum îl jucăm la sediu şi urmează să mergem şi în alte localităţi cu el. În 2018 am mai pus în scenă spectacolul “Apolodor, un pinguin călător”. Mai avem un spectacol: Fantezie ludică, un foarte frumos spectacol de poezie şi monoloage pe care cursanţii Şcolii Ludice îl fac pe scena Teatrului Ararat. Suntem în curs de facere a unui spectacol. E vorba de Preşedintele, e un spectacol ce va avea premiera undeva în ianuarie-februarie. E un spectacol după textul lui Molnar Ferencz, cu o distribuşie de 12 oameni, din care 4 sunt actori profesionişti la Teatrul Municipal, restul sunt cursanţi ai Şcolii Ludice. E primul spectacol unde vom avea o distribuţie mai mare, formată din actori profesionişti şi din cursanţii Şcolii Ludice.

Cursuri la Şcoala Ludică

R: Aţi amintit de Şcoala Ludică. Mai exact ce se întâmplă aici?
C.P.: Din 2016 am pus bazele unei şcoli de dezvoltare personală prin intermediul teatrului, Şcoala Ludică. Această şcoală are două promoţii: promoţia 2016-2017 şi 2017-2018. Acum avem promoţia a treia. Fiecare curs de dezvoltare personală se încheie după vreo 6-7 luni cu un spectacol, sau chiar două spectacole, de “licenţă”. Un spectacol e rezultatul muncii colective şi un altul e rezultatul orelor individuale. Cu Şcoala Ludică am avut premiera cu spectacolul “Apolodor, un pinguin călător”, textul lui Gelu Naum. E un text extraordinar de frumos, un text pe care l-am transformat într-un spec­tacol de mare amploare în care sunt 16 oameni pe scenă. Promoţia a doua am numit-o promoţia “mama şi copilul” pentru că sunt multe mămici ce participă la aceste cursuri. În Apolodor se regăsesc 7 copii cu vârsta între 9 şi 14 ani. Sunt mămici, tătici în acest spectacol. E o frumoasă nebunie, o feerie naivo-suprarealistă care se bucură de mare succes. Spectacolul l-am decupat în două: în două spectacole de sine stătătoare: Apolodor 1 sau Apolodor spre lună şi Apolodor 2 sau Întoarcerea lui Apolodor. Spectacolul propriu-zis durează o oră şi 50 de minute. Spectacolul integral se joacă seara, de la ora 19. Cursanţii rămân în baza de date a Teatrului Ararat. În momentul când e nevoie de actori pentru proiectele ce urmează să se deruleze, să se dezvolte în cadrul teatrului, sunt contactaţi să vină să joace. Cursanţii încep să devină profesionişti. Asta îmi doresc să creez: o trupă de actori care să fie cât mai aproape de ceea ce înseamnă un actor profesionist. Îmi doresc să îmbogăţim viaţa teatrală a municipiului Baia Mare.
R: Ce vârstă au cei mai mici cursanţi ai Şcolii Ludice?
C.P.: Apolodorii cei mai mici erau undeva în clasa I, clasa a II-a. Când fiica mea cea mare era în clasa I, am făcut un spectacol cu 100 de copii din clasele I şi a II-a de la Colegiul de Arte. Problema e când ai o paletă atât de largă de vârste, oamenii cu profesii diferite, oameni diferiţi pe care îi uneşte dragostea pentru teatru. Marea dificultate, dar şi marea frumuseţe e să încerci să faci ca o astfel de echipă să rezoneze, să o omogenizezi şi să o transformi într-o echipă care să vibreze în aceeaşi rezonanţă. E un lucru destul de complicat, dar nu imposibil. Dovada cea mai relevantă este acel spectacol “Apolodor”, un spectacol ce captează, îţi bucură sufletul.

Prin mesajele teatrale, oamenii trebuie “să devină mai buni, mai frumoşi”

R: Există anumite criterii pentru a putea face parte din această şcoală?
C.P.: Nu fac castinguri pentru intrarea în această Şcoală Ludică. Ţin foarte mult la caracter. Îmi doresc să fie oameni de caracter, oameni care să îşi dorească să facă ceva frumos, oameni care să fie frunoşi în interior. Nu lucrez cu oameni care nu rezonează la lucrurile frumoase. Încercăm să creem o bază de date de oameni frumoşi, să putem dezvolta această frumuseţe în jurul nostru. Cred că la baza creaţiei există ideea de bine, de pozitiv. Nu se poate crea nimic pornind de la o bază negativă. Chiar şi rolurile negative din teatru nu se fac pornind de la ceva negativ pentru că e important ce mesaj şi ce vibraţie transmiţi celor din jur. Dincolo de lucrurile mărunte trebuie să ne gândim la ce le spunem oamenilor prin ceea ce fa­cem. E o mare responsabilitate să apari în faţa publicului şi să spui ceva şi acest ceva cred că trebuie să fie ceva bun, să-i ajute pe oameni să devină mai buni, mai frumoşi.
R: Mai e spectatorul băimărean avid de mesaje transmise prin spectacolele de teatru?
C.P.: Eu zic că da. Ne-am mutat într-un spaţiu care nu a fost niciodată unul teatral. Această sală mică a Casei de Cultură a fost multă vreme una aproape nelocuită, nepopulată, nicidecum nu s-au întâmplat spectacole de teatru sau au fost dar întâmplător. Practic, oamenii trebuie să înveţe că mai există un spaţiu unde pot să vadă spectacole de teatru. Eu zic că am reuşit să-i obişnuim cu această idee. Oamenii ies mulţumiţi de la reprezentaţiile noastre. Noi am încercat să încălzim acel spaţiu chiar dacă clădirea nu e foarte primitoare. Sala de spectacole e una plăcută, intimă. Spectacolele noastre sunt extrem de variate, de la spectacole în care joacă aceşti cursanţi, ei sunt semiprofesionişti până la reprezentaţii cu actori pro­fesionişti.
R: Care este programul Teatrului Ararat?
C.P.: Avem reprezentaţii în zilele de joi, de la ora 19 şi în ultima duminică din lună, tot de la ora 19. Mai nou, am mai adăugat o zi în calendarul nostru teatral. E vorba de ziua de sâmbătă, de la ora 13. Cei care doresc să vadă mai mult teatru după spectacolul de la Păpuşi, de la ora 11, al Teatrului Municipal, pot veni de la ora 13 la Ararat să vadă un spectacol pentru spirite ludice. Spectacolele noastre sunt cumva într-un alt registru, sunt spectacole cu o foarte largă adresabilitate. Spectacolele dau satisfacţie atât celor mici, cât şi celor mari. Le putem juca şi la comandă. Ne putem adapta la orice situaţie. Putem juca la Şcoala Altfel, dacă şcolile, grădiniţele doresc să aibă o astfel de activitate.
R: La ce v-aţi mai gândit pentru 2019?
C.P.: Este acest “Un doi, trei”. M-am gândit la o variantă de tombolă. Spectatorii care doresc să participe la această tombolă îşi lasă numărul de telefon şi numele pe listă. De exemplu cei care au venit la un spectacol din ianuarie vor participa la tombola organizată la finele lunii. La ultimul spectacol din ianuarie va fi tragerea la sorţi. Iar primii trei care vor ieşi câştigători vor beneficia de intrare gratuită la toate spectacolele din luna următoare. Această tombolă am vrea să o facem lunar. Adică, lunar trei persoane vor avea intrare gratuită la spectacolele noastre. Mai avem abonamente, de obicei acesta sunt pentru studenţi, persoane cu handicap, pensionari. Cei care îşi achiziţionează acest abonament plătesc 60 lei pentru 7 spectacole. Preţul întreg al unui bilet e de 20 lei. Avem nevoie de cultură în oraşul nostru. E nevoie să ne apropiem şi să fim cât mai mult în preajma unor evenimente culturale de calitate. Teatrul Ararat oferă calitate. E nevoie de oameni frumoşi ca să fie cât mai mulţi oameni frumoşi în oraşul nostru.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.