În aceste vremuri de îndelungată și frămîntată evoluție a societății românești înspre o așezare în structurile unei reale democrații și normalități, ne confruntăm cu toții cu răbufniri ale urii și intoleranței cu nesfîrșite contestații și hulire a prestațiilor unor instituții, printre care se numără și domeniul asistenței medicale din România. Societatea occidentală, ușor influențabilă prin mass-media le recepționează ca atare și le dă crezare. Eu, într-un episod nefericit al vieții mele, vreau să dovedesc tocmai contrariul.
Mă numesc Moga Vasile Nicușor, domiciliat în satul Rodina, comuna Ariniș, de 18 ani plecat la muncă la Paris. Venind acasă pentru a sărbători Crăciunul, am îndurat în ziua de 29 decembrie un adevărat calvar – o durere sfîșietoare în piept care simțeam că mă doboară. Am fost dus la Centrul Medical de Urgență Ariniș unde doamna doctor de la Băița de sub Codru și asistenta Irina au constatat că este vorba de un infarct miocardic, pericol de a-ți pierde viața! Au reacționat prompt chemînd ambulanța, dar, cum nu dispunea de medic și echipament corespunzător, au apelat de urgență și a sosit o a doua ambulanță cu medic și dotări corespunzătoare și în aproximativ 50 de minute au ajuns la Serviciul de Urgență al Spitalului Județean. Șansele de supraviețuire se numărau cu fiecare clipă. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că am făcut acest nefericit infarct în România pentru că dacă se întîmpla în Franța, cunoscînd sistemul lor de urgențe, triajul ar fi putut dura ore pînă să te consulte un specialist.
Dar în Baia Mare, de cum am fost dus cu targa, efectiv a năvălit înspre mine un întreg cortegiu din corpul medical – medic specialist, asistentă, infirmieră aplicînd rapid procedura de stabilizare.
Am găsit o secție de spital curată impecabil cu grupuri sanitare demne de hotel de 5 stele și peste tot curățenia este la ea acasă. Este o secție „occidentală” cum ne place nouă să zicem.
Așa mi-a fost salvată viața. Mai am și o altă completare pentru a accentua ideea. Nevasta mea, suspectă de embolie pulmonară la un spital din Paris – orașul luminilor – a trebuit să aștepte 3 ore și jumătate pentru a i se efectua necesarele analize medicale!
Pentru mine, medicul cardiolog Gabriela Kozma, prin profesionalismul dovedit, rămîne pentru toată viața „îngerul păzitor”. Alături de domnia sa, întregul corp medical de la cardiologie a umblat în jurul meu precum albinele. Și să precizez – era ajunul Anului Nou. Iar gurilor rele, care îi terfelesc pe toți medicii, acuzîndu-i că nu percutează decît la plocoane, le mărturisesc că nu am dat nimic!
Închei cu această vorbă de mulțumire: cinste Vouă oameni de suflet și de un profesionalism deosebit. Cu asemenea oameni România e sufletește cea mai bogată țară din Europa.
Cu nemărginit respect, Moga Vasile Nicușor, salon 818
