Vorbind despre aceeași realitate, opiniile politicienilor de la putere și din opoziție se bat cap în cap, iar alegătorii nu pot discerne adevărul de fals. Probabil acesta este motivul absenteismului la alegerile libere și democratice și situația nu se va schimba pînă cînd oamenii politici nu vor face un efort de clarificare a ideologiei și a poziției lor față de principalele probleme din societate.
Adevărurile politice ajung la noi prin mass-media și foarte rar în mod direct (ar fi de preferat), dar sînt parțiale și cetățenii au dificultăți să respingă minciuna. Alegătorii s-au înșelat de multe ori, s-au lăsat seduși de candidați și speranțele le-au fost înșelate, de vreme ce legile noi au venit în contra lor.
Politicienii se află în continuă competiție, lupta pentru voturi le ocupă viața și succesul se măsoară în voturi. Din această miză prea mare crește ura între politicieni și se extinde la alegătorii exaltați și militanți, dispuși să-și aplaude candidatul și să-i huiduiască pe ceilalți. Efectele au cauze, nimic nu-i întîmplător.
Ca urmare, viața politicienilor este unidimensională, trăsătura comună de caracter fiind voința de putere. Tenacitatea exagerată îi determină să-și calce peste sensibilitate și inteligență, pentru a cîștiga un nou mandat de consilier, primar, parlamentar… De aceea sînt politicienii atît de încrîncenați, deoarece învingătorul ia totul, iar următorii pierd totul. Fiind concentrați pe scop, duc pînă la dispreț lupta cu adversarii politici.
Tenacitatea lor de a ponegri se transformă în drog și mulți își sfîrșesc cariera înainte de vreme, după ce iau o „supradoză”.
Cei moderați găsesc remediul: echilibrul, calmul, rațiunea sănătoasă. Își dau seama că minciuna este cel mai mare păcat, așa că se feresc să mintă, însă nici nu spun adevărul întreg, ci doar partea care le convine. Dreapta spune jumătatea dreaptă de adevăr, stînga, pe cealaltă, iar alegătorii rămîn zăpăciți…
Ar fi de preferat ca politicienii să spună adevărul întreg, cu bune și rele, ceea ce ar însemna că sînt patrioți. Dar vine mai lesne să ne livreze jumătăți de adevăr, să ne manipuleze prin sloganuri, să-și impună ideologia, să evite responsabilitatea. Acești politicieni se mint în primul rînd pe ei înșiși și înșeală viața. Spunînd jumătăți de adevăr, sînt de fapt mincinoși, căci și minciunile mai mici sînt tot minciuni și cresc mari.
Politicienii caută să transforme realitatea prin percepție. Cu aroganță și îngîmfare, au pretenția că ei știu ce e mai bine pentru noi. Își fac reclamă pur și simplu, precum la un produs industrial. Falsifică realitatea și promit că vor salva viitorul. Cum pot fi recunoscuți? Văd totul fie în negru, fie în alb. Nu-și asumă nici o responsabilitate, nu recunosc niciodată că există probleme pe care nu știu cum să le rezolve și evită să activeze gîndirea alegătorilor.
Nu este bine să spui mereu da (să aplauzi un politician) și nici mereu nu (să-l huiduiești), este semn de caracter maniheist, slab și vei face alegeri eronate, vei vota un politician care ulterior te va dezamăgi, va încălca principii pe care în campania electorală le-a susținut. Politicienii ce spun jumătăți de adevăr sînt aleși de electorii dispuși să creadă în minciuni pînă la căderea în mocirlă morală – ajung să-i urască pe cei cu alte ideologii, nu-i impresionează suferința umană, suferă de orbire voluntară, trăiesc în cinism și iluzie.
Adevărul este personal și înseamnă valori. Fiecare politician are valori la care ține și pe care le susține, iar dacă nu are succes, înseamnă că trebuie să încerce altceva, să nu-i mintă pe alegători. Criteriul de alegere a politicienilor este trecerea prin sita adevărului nostru personal.
