Ion Simuţ este critic şi istoric literar, profesor universitar şi redactor la revista „Familia” din Oradea. Sub semnul celebrei reviste, Ion Simuţ a iniţiat un Colocviu de o mare importanţă pentru vremurile în care vieţuim. Tema Colocviului: ”Efectele reformei curriculare din gimnaziu asupra receptării literaturii române în şcoală.” Despre Colocviu am mai scris. Astăzi mă voi opri asupra intervenţiei domnului Simuţ, care poartă titlul „Sensul schimbării”, cu următoarea precizare în josul paginii: acest text conţine afirmaţii care vă pot afecta emoţional! Da, sunt constatările dureroase ale unui intelectual cu viziune în domeniu, care a intuit verigile slabe, dar are şi propuneri (soluţii) pentru redresare. Dacă se mai poate face ceva. Deoarece învăţământul românesc suferă de reformită, este lipsit de reforme structurale, administrative, curriculare. I-ar prinde mai bine o restauraţie decât o nouă reformă, afirmă criticul. Acum suntem în faza în care distrugem ultimele lucruri bune care au mai rămas. S-a încercat scoaterea istoriei naţionale şi s-a ajuns la schimonosirea ei.
Acum se încearcă scoaterea literaturii române din programa şi manualele de gimnaziu. S-a redus drastic volumul de lecturi literare din tradiţia naţională. Literatura nu mai are acces la analfabeţii funcţionali – recunoscuţi oficial ca fiind în proporţie de 40%. S-a găsit soluţia: alfabetizarea funcţională! Nu se gândeşte nimeni că am ajuns aici prin rezistenţa la lectură? Şcoala are menirea ei seculară să transmită o tradiţie de valori, nu doar o serie de clişee de limbă şi comunicare, cu care ne putem plimba prin Europa. Dispare exigenţa de interpretare a unui text literar. La limba şi literatura română în gimnaziu nu se mai face educaţie estetică. S-a renunţat la virtuţile artistice ale unui text. Adică, în cuvintele mele: alungaţi metafora din şcoală!
Crede domnul Simuţ că unele recomandări europene ne-au făcut mult rău. Cum este reforma nefastă Bologna. Literatura naţională, probabil, ar tulbura conştiinţa noastră europeană. Zice: ”Cred că soluţia deznaţionalizării treptate prin şcoală, care este subtextul cinic al acestor recomandări europene, e o miză perdantă. Nu vom face din Europa o patrie şi din europeni o naţiune dacă îi vom deznaţionaliza pe toţi cetăţenii ei, tăindu-le rădăcinile naţionale.” De meditat! Pledoaria pentru literatura română în şcoală a format două tabere: pe de o parte, cei consideraţi autohtonişti şi europeniştii, care se uită numai în afară. Criticul vrea să apărăm soarta literaturii române în manualele de gimnaziu, în condiţiile politice foarte favorabile şi benefice în care suntem, adică în calitatea României de membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.
Ne îndeamnă la o gîndire critică, nu la o atitudine antieuropeană. Să-i ajutăm să gândească pe cei care ne fac recomandări anapoda. Apoi îşi îndreaptă atenţia asupra imposturii experţilor în probleme de educaţie. Criticul şi universitarul Ion Simuţ nu îşi poate reprima un sentiment de alarmă. Se adresează elevilor, părinţilor, profesorilor, oamenilor de cultură din România, experţilor în politici de educaţie, să oprească diminuarea literaturii române în gimnaziu. Să se oprească predarea limbii române în gimnaziu după principiile învăţării unei limbi străine. Ne îndreptăm spre formarea în şcoală a unor personalităţi fără identitate naţională.
Şcoala noastră nu mai formează cetăţeni români, ci cetăţeni europeni. „Nu vreau să fiu părtaş la un asemenea dezastru al literaturii române în gimnaziu”, afirmă Simuţ. Alarma profesorului îmbracă şi această formă: ”Acum suntem europeni de origine română, mâine s-ar putea să fim europeni de nicăieri, fără nici un fel de origine”. Citiţi dezbaterile Colocviului din revista Familia de la Oradea! (februarie, 2019). Aştept opinii pe această temă. Pro şi contra alarmei domnului Simuţ. Mai ales profesorii să nu privească impasibili la drama literaturii române în gimnaziu.
