Și tinerii de azi se află în conflict cu generațiile mai în vîrstă, dar în cele din urmă își vor impune personalitatea socială, dezvoltînd comportamentele și atitudinile primite de la părinți și în acest fel civilizația va progresa. Există însă o deosebire, ritmul schimbărilor în această eră digitală este rapid, ceea ce supune oamenii la o presiune mai mare ca niciodată. Societatea are obligația să armonizeze relația sa cu omul!
Bunicii noștri au trăit într-o comunitate închisă, schimbările se petreceau lent, iar oamenii se simțeau relativ liberi în raporturile cu societatea, cel puțin după ce învoielile cu grofii au fost desființate. Colectivizarea și industrializarea socialistă au stricat viața sătească și țăranii au fost obligați să devină autonomi, să învețe alte meserii și să-și vîndă forța de muncă la întreprinderile de stat. Societatea comunistă avea alte valori și alte norme de conduită între individ și societate, conta mai mult statul, iar omul era obligat să se supună intereselor obștești.
După 1989, am intrat în civilizația de tip capitalist și observăm efecte bune și rele. Nu contează omul, ci importantă este imaginea sa, adică ce cred ceilalți despre el, nu ceea ce este cu adevărat. Are loc o îndepărtare accelerată de idealul tradițional: să ne iubim unii pe alții sau măcar să nu ne facem rău unii altora.
Omul este supus unor constrîngeri din partea societății, dar aceste presiuni iau forme subtile, astfel ca el să simtă că are un grad de libertate acceptabil. Tînărul trebuie să-și consume energia lucrînd disciplinat, ordonat, punctual, dar aceste cerințe nu mai sînt impuse ca pe vremea comunistă, cînd inginerul te certa dacă întîrziai 15 minute și-ți tăia salariul pe-o oră. Munca s-a diferențiat și fiecare salariat trebuie să se implice ca om liber, conștient de rolul său și că există concurență cu ceilalți.
Sistemul de constrîngeri nu mai este opresiv precum învoiala medievală sau critica proletară, ci relația dintre individ și grup permite iluzia libertății de conștiință, scopul final fiind însă același ca întotdeauna, omul să fie util societății, integrat într-un sistem și să aibă posibilitatea să se identifice ca membru fidel al grupului. Persoana preferă să-și cedeze o parte din autonomia personală.
Însă interesele individuale nu sînt reduse la cele colective și nici invers. Tinerii au aceeași problemă: Cine are prioritate, persoana privată ori persoana juridică? Întrebarea primește răspunsuri diferite, dar este evident că omul iese mereu în dezavantaj, efectul vizibil fiind creșterea concurenței între membrii grupului, salariul a devenit confidențial, rolul sindicatelor și al grupurilor profesionale a scăzut, iar individul are două fețe, una pentru sine și una pentru grup. Pe rețelele de socializare, apare mereu fericit!
Tinerii sînt autonomi și se ancorează în realitate printr-un intermediar. Nu se mai solidarizează direct cu societatea, ci folosesc în comun doar mijlocul de comunicare (internetul); însă nu pot lua o decizie colectivă, avînd interese diferite. Statul coordonează relația om – societate, scopul fiind incluziunea socială, bunăstarea prin integrare, binele fiecăruia și al tuturora (seamănă izbitor cu ideea marxistă).
Aderarea la UE a grăbit occidentalizarea, cu bune și rele precum dependența de droguri și de spațiul virtual. Tinerii studiază în vest, călătoresc, lucrează în străinătate, statul îi ajută să învețe o a doua meserie, îi susține cu ajutoare financiare pentru a deveni antreprenori, șomerii sînt consiliați să-și găsească loc de muncă pînă în cele 28 de țări ale UE… Dar avem nevoie nu doar de muncă, ci și să ne însușim deprinderea de-a reflecta introspectiv, pentru a ne forma conștiința de sine.
