Eroismul Sorinei

1
157

Justiţia română a aprobat adoptarea Sorinei Lucan de către o familie din New York, cu toate că fetiţa a refuzat în mod repetat, inclusiv în faţa instanţei. Ce s-a întîmplat cu adevărat în sala de judecată nu vom afla niciodată, dar avem argumente logice că decizia magistraţilor a fost influenţată din culise. Sistemul trece acum o probă şi în funcţie de soluţia procesului de revizuire încrederea cetăţenilor în justiţie va creşte sau va scădea!
Oamenii au liber arbitru şi tocmai de aceea iau uneori decizii absurde: cazuri similare sînt tratate diferit. Voinţa judecătorilor e liberă, iar influenţarea sau constrîngerea lor produce erori juridiciare. Tăgăduirea liberului arbitru poate fi întemeiată, mai ales în cazul minorilor (Sorina a împlinit 8 ani şi legea prevede că opinia sa va fi ascultată, nu respectată), dar efectele emoţionale trebuie asumate de cineva.
Voinţa oamenilor este liberă, iar cine încearcă s-o constrîngă produce multă nefericire. Refuzăm cu tărie să fim capturaţi de destin şi nu dorim ca o forţă din afara noastră să ne poată obliga să facem ceea ce nu vrem. Judecătorii credeau probabil că acţionează bine dacă o obligă pe Sorina să trăiască la New York, într-o familie nouă. Dar fata a refuzat eroic să respecte dorinţa sistemului de stat pentru protecţia copilului şi a justiţiei.
Sîntem previzibili, repetăm zi de zi aceeaşi schemă, vrem succes şi concurăm cu cei din jur, care vor avea insucces. Reţeta este aceeaşi, ne place în preajma valorilor, începînd cu moda (tinerii se îmbracă precum cei din New York) şi terminînd cu cele mai adînci dorinţe, care determină existenţa. Sîntem predictibili între aceste limite şi avem de ales între posibilităţile existente. Aceasta este de fapt libertatea.
Credem că aceeaşi cauză produce acelaşi efect, ceea ce nu-i mereu adevărat. De fapt, fiecare om este o sumă de cauze unice şi efectul va fi unic, repetabilă fiind doar relaţia dintre cauză şi efect. Aşadar este imposibil să prezicem ce va face un om într-o anumită situaţie. În cazul Sorinei, predictibilă este alternativa: vrea sau nu să fie înfiată în SUA. Cauza acestei decizii nu impune acest efect şi nici invers.
Liberul arbitru fiind compatibil cu cunoaşterea, Sorina nu poate fi acuzată că nu ştie ce vrea. Misterul fiinţei umane este că fiecare om îşi ştie trecutul şi îşi vede viitorul. Sorina nu greşeşte cînd îşi prezice viitorul în România, dar familia din New York greşeşte cînd îşi vede viitorul alături de fată, fără s-o întrebe şi pe ea! Sorina a făcut un act de voinţă, spunînd că-i urăşte pe părinţii adoptivi, însă nu trebuie s-o deteste pentru aceasta.
Are libertatea să dorească ce vrea ea, iar dacă alţi oameni o silesc să facă ce vor ei, atunci aceştia sînt confuzi în gîndire. Judecătorii care au decis soarta copilului au putere asupra viitorului, dar n-au nici o putere asupra trecutului, deci n-au dreptul să decidă viitorul Sorinei.
Dorinţa de cunoaştere a adevărului este un lucru rar la oameni, inclusiv la judecători. De obicei, preferă să adopte opiniile plauzibile şi nu dau atenţie obiecţiilor. Trebuie însă să facem un efort pentru a afla adevărul şi a lua în seamă obiecţiile. Ocolind realitatea, vom avea opinii false, asemănătoare credinţei, şi vom determina oamenii să consimtă prin agresiune fizică sau morală.
Problema adopţiilor este uniformă, iar cei care lucrează în acest sistem trebuie să nu aibă comandamente exterioare. Se ajunge astfel la chestiunile existenţiale ale cunoaşterii şi liberului arbitru. Judecătorul onest nu va decide adopţia fără să ia în seamă ce vrea Sorina. El trebuie să fie sceptic şi critic, să se îndoiască, să cerceteze, să nu rămînă la prima impresie, să fie smerit, modest şi răbdător. Normalitatea să fie ţelul magistraţilor, nu excepţia!

1 COMENTARIU

  1. Frumos articolul, buna pledoaria. Buna pentru ce? Pentru a lovi in justitie? Se practica asta in Romania ultimilor ani. Nu o fi ea perfecta (justitia) si este sigur perfectibila dar daca noi, romanii nu vom intelege ca trebuie sa respectam legile chiar daca nu ne convin si vom continua „sa cerem dreptate” asimiland asta bunului nostru plac, nu cred ca avem ce cauta in UE ci ar fi bine sa o cotim spre Putin, asta macar are curajul sa faca „pohta ce-a pohtit” fara atatea fite de justitie. Multe fraze despre justitie o cortina perfecta peste problema reala, sistemul de protectie a copilului. Nimeni nu incearca sa abordeze un raspuns la intrebarea de ce sunt atatia copii abandonati in grija statului? si de ce nu se face nimic pentru a nu se mai intampla asta. Am facut referendum pentru familie, familie la noi inseamna cumva cu copiii dati altora sa-i creasca precum cucii? Asistentii maternali sunt parinti profesionisti. Daca ai Sorinei s-au atasat de ea de ce nu au adoptat-o ? Pentru ca atunci nu mai erau platiti ca parinti? Atat valoreaza pentru ei sentimentele fata de fetita? Salariul de AMP? Unde a fost psihologul DGASPC cand Sorina a avut probleme? De ce dureaza o adoptie in Romania atat de mult? Cat, cat vor muschii celor din DGASPC de la adoptii. Cred ca nu se doreste sa se vada lucrurile in lumina lor reala si atunci se trage cu fumugenele acestea.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.