Ce-aş fi făcut eu?…

0
124

Simona Halep ne-a umplut de bucurie îi mulțumim acestei minunate sportive! Suntem în an electoral și oamenii politici au țâșnit în fața frontului public, preșe­dintele României a anun­țat că îi conferă cea mai înaltă ditincție a țării, dar la aeroport a trimis un buchet de flori s-o întâmpine pe Halep. Nu putea să-l aducă personal? Sau își putea plăti un bilet în ziua finalei de la Londra, unde s-ar fi putut fotografia cu Stan Smith, Rod Laver, Willander, Villas. N-ar fi fost de colo…
Dacă veni vorba de pre­şedintele, eu nu-i lăsam în 14 iulie pe francezi să se uite fără spe­ranțe spre Piața Amzei, doar-doar o veni și șeful statului român la recepția deschisă prin Marsillieza… Se tot întreabă doamna ambasadoare (franțu­zoaica): De ce la americani a ajuns, iar la noi nu? I-o fi plăcând mai mult să cânte „God bless America”? Vor fi fiind și expli­cații, dar nu şi pentru mine.
În aceeași zi, aveam să mai consemnăm un forfait. La Ateneul Român, premierul Viorica Dăncilă a marcat, printr-un concert cu muzică românească, dirijat de Cristian Mandeal, încheierea mandatului românesc la președinția Consiliului European. În loja centrală, au fost văzuți Emil Constantinescu, cel sub mandatul căruia au demarat operațiile de negociere a dosarelor de aderare. L-am văzut pe Adrian Năstase, sub guvernarea căruia s-a finalizat operaţiunea pregătitoare. Chiar lângă premierul Dăncilă, a fost ambasadoarea noastră pe lângă UE, Luminiţa Odobescu, o mână de om pe care toată lumea o laudă fără rezerve. Din cuvântul său, am reținut remarca unor parteneri de-ai noștri precum că „românii au efectuat o Președinție UE cu zâmbetul pe buze”.
Mai sunt oameni în lumea asta care nu privesc la noi doar ca spre urmași ai lui Dracula! Eu, în locul preşedintelui, aș fi ținut să fiu acolo şi să aud vorbele frumoase rostite la adresa echipei care a acționat întru satisfacerea ecua­țiilor bruxeleze. De-aș fi fost eu la Cotroceni, i-aș fi convocat neîntârziat în sala cea mare pe toți acești români de la premier, guvern, ambasadorii implicați și colaboratorii lor, ca să le strâng mâna pentru munca lor marcată de entuziasm, competență și patriotism. Ba aș fi și scos și paharul de șampanie pe care îl meritau. Târziu nu e nici acum!
Preşedintele este, prin lege, al tuturor românilor, nu doar al celor ce l-au ajutat să ajungă acolo unde nu visa pe timpul bănoaselor meditații pentru liceenii dornici să devină fizicieni! Dar mă opresc aici, nu înainte de a-mi cere scuze că m-a cam luat gura pe dinainte… Nicolae BUD

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.