Pledoarie pentru preşedintă!

0
75

În dezacord cu vorbirea curentă, şi cu gramatica privind genurile substantivelor, dar probabil mai acut, cu susţinătorii bărbaţilor în campaniile electorale, voi susţine în cele ce urmează, cu argumente practice, pledoaria din titlu.
Femeia, creaţie demiurgică precum bărbatul, nu este – doar cu o excepţie (după mine) inferioară bărbatului: forţa fizică, însuşire atenuată (anihilată) de celelalte calităţi şi dotări ale femeii: prudenţa, profunzimea în gîndire şi decizie, cumpătarea, credinţa în Dumnezeu şi multe altele indispensabile existenţei familiei şi armoniei vieţii sociale.
Pe lîngă acestea, avînd în vedere că Dumnezeu a înzestrat femeia cu frumuseţe, delicateţe, farmec şi modestie care, adăugate darului unic al acesteia de a naşte copii şi a perpetua specia, consideraţia, respectul, condescendenţa faţă de ea trebuie să fie de necombătut.
Istoria, viaţa pe mapamond, Biblia ca izvor de învăţăminte, susţin şi determină elogiul nefardat al rolului femeii.
Maria, maica sfîntă, mama noastră a tuturor, argumentul suprem!, femei eroine în momente de cumpănă ale istoriei multor ţări, inclusiv ale României, merită amintite precum: Ana Ipătescu, Ecaterina Teodoroiu, regina Maria, în viaţa politică. În alte domenii precum ştiinţă, artă, cultură, sport, exemplele la noi sau în lume sunt multiple şi nu fac subiectul prezentei abordări.
Pe plan extern în susţinerea aprecierilor mele, cine nu apreciază rolul istoric (politic) al Ioanei d’Arc (Franţa), Elisabeta I, Margaret Thatcher (Anglia), Ecaterina a II-a (Rusia), Golda Meir (Israel), Indira Gandhi (India), Dollores Ibaruri (Spania) precum şi alte femei din ţări nu neapărat renumite care, ca preşedinţi sau prim-miniştri au condus ferm şi eficient destinele – sau măcar aspiraţiile – popoarelor lor.
În actualitate situându-ne, cine nu apreciază prestaţia celui mai puternic stat european – Germania – prin cancelarul (de ce nu cancelara) Angela Merkel?
SUA, a fost aproape de a avea la ultimele alegeri o preşedintă.
În preajma alegerilor prezidenţiale de la noi, există ca întotdeauna mare fierbere. Candidaţi destui. Candidate, doar două. Păcat. De ce nu ar fi la nivelul pretenţiilor, a aşteptărilor femei, precum: Norica Nicolai, Renate Weber, Ecaterina Andronescu, dar şi altele nu neapărat cunoscute în politică ci din alte domenii cum ar fi justiţie, medicină, economie, diplomaţie etc.
Lipsa de experienţă ca argument contra nu e determinantă pentru că funcţia de multe ori creează omul, îl face apt pentru conducere. Nu simpla candidatură creează şansa, ci calitatea candidatei: nivelul pregătirii generale, conştiinţa propriei valori însoţită de modestie, hotărîre şi fermitate în acţiune.
De ce nu ar fi compatibile şi performante oricare din cele nominalizate ca preşedintă a României?
,,Academician de renume mondial”(accident istoric?) nu mai avem nevoie!
Îmi pun întrebarea, ca neafiliat politic, dacă în locul actualului preşedinte al ţării ar fi fost o femeie, cîte ,,aprecieri” sau ,,laudatio” ar inunda asupra acesteia, nu neapărat de la adversarii politici? Nu este corect!
La o abordare obiectivă, corectă şi dreaptă, femeia este chiar superioară în asumarea răspunderilor de dimensiunea preşedinţiei ţării. Nu cu patimă nici cu derîdere poate femeia să-şi ocupe un loc meritat între personalităţile politice ale lumii. Aceasta indiferent de culoarea politică din care face parte.
Concluzie: să iubim în continuare femeia dar şi să o respectăm mai mult!
Să-i mulţumim în fiecare zi pentru ceea ce reprezintă ea pe pămînt şi ce poate realiza în politică pentru noi.
Să alegem deci, o femeie ca preşedintă!
Gheorghe NEAG

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.