Elogiu alfabetului latin

0
68

Da, trăim vremuri tulburi! Nebunia asta nevăzută se răsfrânge asupra liniștii de a gândi. De a ne aduce aminte și de momente cruciale din istoria recentă a Basarabiei. Istoricul pământ românesc de peste Prut. Pe 15 iunie, s-au împlinit 31 de ani de când săptămânalul „Literatura și arta”, din Chișinău, apare cu grafie latină. Acest lucru astăzi pare firesc, alfabetul latin este prezent pe tot cuprinsul republicii, te poți semna cu literele acestuia fără să fii pedepsit. Îmi aduc aminte că pe vremea lui Gorbaciov, eu aveam abonament la publicație, dar era scrisă cu litere chirilice. Cu bruma mea de rusă puteam desluși evenimente care aveau loc între Prut și Nistru. Așa am cunoscut creația unor intelectuali basarabeni. De la Grigore Vieru, la Nicolae Dabija.
Mi s-a întâmplat un fapt răscolitor. Când Nicolae Dabija a așteptat delegația Maramureșului, din care făceam parte și eu, la podul de la Sculeni, ne-am îmbrățișat ca doi vechi prieteni, deși nu ne văzuserăm niciodată. Eu îl citisem în presa basarabeană, scrisă în chirilică, el mă știa din presa literară din București, pe care o cumpăra dintr-o librărie din Moscova. Poetul Nicolae Dabija, actualul director al revistei „Literatura și arta,” acum membru al Academiei Române, mi-a povestit în câteva rânduri destinul acestei publicații. Și influența ei covârșitoare asupra revigorării spiritului românesc între Prut și Nistru. Varianta pe care o țin mai bine minte mi-a fost relatată la Desești, unde Nicolae Dabija a primit Marele Premiu „Nichita Stănescu.”
Mă întorc în istoria apropiată a Basarabiei. După 24 august 1944, alfabetul latin a fost declarat alfabet burghezo-moșieresc, antisovietic și fascist. Cei care-l foloseau erau pedepsiți, mulți fiind deportați în Siberia, sau dați afară din servicii dacă-și făceau semnătura cu literele lui. Timp de câteva decenii, alfabetul latin în Basarabia era un vis. A venit relaxarea gorbaciovistă. Mulți intelectuali basarabeni nu au stat pe gânduri. Înainte de 15 iunie 1989, a fost publicat un singur număr, cu litere latine, buletinul informativ „Glasul”, tipărit la Riga, în Letonia. Și prin osârdia regretatului prieten, ling­vistul Vlad Pohilă. Dar revista „Literatura și arta” a fost prima publicație, cu grafie latină, apărută cu regularitate în Basarabia după 1944. Ediția din 15 iunie 1989 a fost pregătită în mare taină. Știau doar câteva persoane. Creierul acestei curajoase aventuri a fost scriitorul Nicolae Dabija, care este și astăzi directorul revistei. A trecut prin multe încercări. În Chișinău era o singură tipografie care avea litere latine. Noaptea, două linotipiste au riscat. Apoi tiparul. Apoi aprobarea de a ieși pe piață. Cenzorul a spus că el răspunde de conținut nu de alfabet.
Ediția a apărut într-un tiraj de 260.000 de exemplare. La chioșcurile de difuzare a presei, pentru prima dată în perioada de după război, se formaseră cozi de sute de metri. Era un îndemn la fiecare chioșc. Dați numai câte unul să ajungă la toți! În multe orașe din Marea Uniune s-au făcut mitinguri ale basarabenilor de solidaritate cu publicația. Replica autorităților politice nu a întârziat să apară. Dabija era parlamentar, iar sancționarea lui trebuia aprobată de Gorbaciov. Tracasările s-au ținut lanț. În opinia procurorului general al republicii, alfabetul latin nu doar submina alfabetul chirilic, el era un mare pericol pentru existența Puterii Sovietice. S-a dovedit că a avut dreptate. Alfabetul latin în Basarabia a zdruncinat sistemul. Care era, oricum, pe ducă. Grigore Vieru a luat apărarea lui Dabija prin vers: „Ei ne hăcuiră graiul/ Și doina, și harta/ Ei care astăzi vânează/ Literatura și Arta.”
După câteva luni a apărut Legea privind trecerea scrisului la grafia latină. Mircea Snegur rostea în Piața Marii Adunări Naționale: „La 15 iunie 1989, de ziua trecerii în eternitate a marelui poet Mihai Eminescu, a apărut primul număr, în grafie latină, al săptămânalului „Literatura și arta”, moment de semnificație epocală. Era ceva cu totul ieșit din comun, domnul Dabija asumându-și un mare risc. Conducerea republicii nu a cutezat însă să întreprindă măsuri represive.” În urma mitingurilor de protest, aproape zilnice, la care participaseră sute de mii de oameni, celelalte numere, de atunci până astăzi, au apărut în haina alfabetului latin. Revista a învățat populația Basarabiei să citească cu alfabet latin, a familiarizat-o cu literele lui și a reușit să o convingă, prin propriul exemplu, de rădăcinile ei românești. De unde se vede cum o revistă a influențat decisiv mersul istoriei în Basarabia. A rămas, până astăzi, ecranul pe care se proiectează renașterea națională între Prut și Nistru. Cu toate convulsiile politice, mai vechi sau mai noi.
Alfabetul latin în Basarabia rămâne un sinonim al libertății. I se cuvine recunoștință bunului prieten al Maramureșului, academicianul Nicolae Dabija, din Chișinău. Cel care a riscat și a câștigat. Aceasta este povestea spusă de el, în pridvorul casei din Desești.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.