Cele mai bune/sigure ape de izvor din Maramureș

0
988

Cu ani în urmă, a existat o adevărată dispută între autorități județene, autorități locale și cetățeni… care sunt cele mai bune ape de izvor din Maramureș? Să începem cu începutul – vorbim de ape ce izvorăsc în diverse locuri, mai mult sau mai puțin accesibile. Cele mai multe au evidente calități, sunt ape minerale, dat fiind specificul geologic maramureșan.
Prefectul de atunci a cerut analize ale apelor, s-au făcut unele analize au confirmat calitatea apei (Cavnic, Baia Sprie), altele au infirmat-o (Usturoi – Baia Mare). Timpul a trecut, la unele izvoare încă mai tronează pompoase anunțuri gen „Apa nu este potrivită consumului!. Reacția oamenilor? Evident, consumă!

Simple reguli de supraviețuire

Uitați șabloanele acelea de gen – A se bea apă din izvorul unde sunt broaște, sau A bea apă de unde bea și calul… Vă vor face rău, deși ele au sămânță de adevăr. De preferabil, nu beți unde vedeți că se adapă și animalele, sunt șanse decente să vă îmbolnăviți. Apoi, verificați dacă sunt case în amonte de izvorul de unde beți, există posibilitatea ca deversările inevitabile de la case să ajungă în pânza freatică, respectiv exact în izvorul dvs. Nu contează dacă sunteți în sălbăticie, pârâul din care beți poate veni de la o pălincie sau de la o fosă septică improvizată, din cătunul sau de la grupul de case din amonte. Desigur, dacă e o chestie de viață și de moarte, datele problemei se schimbă! Apa se poate fierbe la un simplu foc, într-o cană metalică sau un ceaun. În comerț, în magazinele de specialitate inclusiv în cele virtuale, există pastile de purificat apa, pentru 5-10 litri de apă. Funcționează și varianta PET-ului întors cu gura în jos, în care faceți straturi de material textil dur gen blue jeans, apoi cărbune stins dintr-o vatră de foc, nisip/pietriș/ iar blue jeans, dar sistemul doar filtrează, nu rezolvă problema microbiologic, așa că ajungeți firesc și la fierbere. Dar să revenim la izvoarele amenajate!

În nordul Maramureșului

Fiind o zonă eminamente montană, avem o mulțime de izvoare. Câteva interesante ne vin în minte. La Săpânța, dincolo de microhidrocentrală, spre cariera de granit, există un dublu izvor. La un metru unul de celălalt, se află un izvor cu apă obișnuită și unul cu apă minerală cu iz metalifer, însăși valea pe care vine este roșiatică! Pe valea Vișeului/DN18, sunt izvoare la vedere pe muntele Hera, pe DN 18. În zona Ruscova-Repedea-Poieni ar trebui să aveți grijă de unde beți apă, aici sunt zăcăminte de uraniu, au fost prospecțiuni atât la Repedea cât și la Poienile de sub Munte. La Vișeu există ape minerale la Valea Vinului, la fel sunt și în Baia Borșa, unele au fost chiar îmbuteliate. Și deși e monumentală, deși cade peste mai mult de zece pietre(sic!)… de la 80-100 de metri înălțime, n-am bea nici din cascada Cailor, nu de altceva, dar deasupra a fost întotdeauna o stână, cu toate cele ce reies dintr-o asemenea așezare temporară… Pe cealaltă rută de Maramureș istoric, există apă de băut pe drumul spre Izbucul Izei, apoi pe ruta de la Botiza spre Groșii Țibleșului sunt nenumărate izvoare. Unul anume e deosebit, cel de pe defileul Minghetului, la mijlocul traseului spre Groși. E la marginea drumului asfaltat, imposibil de ignorat, are și o răstignire alături, parte dintr-un drum al crucii. Dar pentru a încheia cu fir logic enumerarea, revenim în Maramureșul istoric, pentru zona munților Gutâi. Izvor la drum se află pe DN 18, înainte de Mara dar și sus, pe Gutâi, ambele excelente. Rețineți, izvorul de la urcarea dinspre Baia Sprie este firul de apă ce alimenta cu apă potabilă orașele Baia Sprie și Baia Mare, cu 50-100 de metri în amonte, în desișuri, se află stația de tratare de pe vremea AustroUngariei!! Cu straturi de piatră, nisip etc. De cealaltă parte a muntelui, la Cavnic, sunt mai multe izvoare, dar cel de la intrare este considerat „number one” de Maramureș. I s-au făcut analize, există legende care spun că apa e pură microbiologic atât din cauza argintului din sol, care purifică, dar și a stratului fin de sol fărmat în sute de ani, compus din frunze de fag. Zilele trecute, de acolo se alimenta cu apă o mașină pe care scria „Laborator mobil analize apă” a S.G.A., a Apelor Române. Omul a spus că bea cu încredere, s-au făcut analize, în plus apa rezistă zile bune în PET fără să facă alge, să adune verde la fund. Concurent direct în topul celor mai bune ape este izvorul de la marginea orașului Baia Sprie, în dreptul minei, de unde, spune legenda, mergeau să se „adape” luni de dimineață minerii, după un weekend de chef prelungit. Sau chiar după ziua de salar…

Izvoare la sud de județ

Nu se poate vorbi la superlativ despre apele de izvor din sudul Maramureșului, ca de cele din nord. Deși sunt și ape de gen de mare calitate. Interesant, tot în lanțul carpatic, tot în zone miniere… Ape bune de izvor sunt în zona Firiza-Blidari-Valea Neagră. Un izvor excelent, găsit din întâmplare, se găsește pe drumul spre Izvoare, pe dreapta, mai sus de captarea de apă a microhidrocentralei, pe un drum forestier ce urcă spre Igniș. Izvor bun se găsește și la Nistru, deși după captarea făcută de autorități pentru un cartier al Tăuțiului, după modernizarea cu robineți, izvorul pare mai degrabă o apă din circuit decât una pură, de munte. Un izvor despre care localnicii nu vorbesc de bine este cel de la Coaș, foarte bun dacă bei pe loc și pleci. Se spune că apa vine dintr-o zonă mlăștinoasă, „…scăldătoarea dibolilor era acolo…”, spun sătenii. Controversate sunt și izvoarele de pe valea Usturoiu a Băii Mari, care nu au ieșit bine la analizele amintite, ceea ce nu-i oprește pe turiști să se alimenteze cu încredere, în continuare. Spre sud, spre Codru-Chioar-culoarul Someșului, izvoarele sunt tot mai rare. Există însă izvor la Fărcașa. Există și la Coltău. Mai există câteva izvoare în defileul Lăpușului, tot mai slabe, pe cale de-a seca. Țara Lăpușului în sine, după atâta încălzire globală dar și la propriu, stă destul de modest cu izvoarele de gen. Cel de la Rohia abia mai curge. Cel de la Baba, legendarul P…da Babii are un gust de parcă ar fi… chiar de acolo, apele minerale ruginoase de la Stoiceni nu prea mai sunt accesibile.

Există reguli de bază? Da

Din ce se observă, izvoarele de munte sunt cele care merită luate în considerare. Cele din Carpați sau din subCarpați. Chiar din zone miniere, dar nu din cele cu prospecțiuni de uraniu. Izvoarele din zonele calcaroase nu sunt bune la gust, de obicei. O altă regulă ar fi să nu țineți apa de izvor, fie ea de pe muntele Olimp, în PET-uri, în portiera mașinii. În sticlă, la rece sau la frigider, da, își păstrează o vreme calitățile. În PET de 5 litri în cămară sau pe balcon nu…îi cereți minuni, miracole, nici cea sfințită nu face asta… Pentru consum la fața locului, da, îndrăzniți. Dacă aveți ocazia s-o fierbeți, nu vă temeți, nu pleacă nicăieri mineralele prin fierbere. La fel, dacă aveți pastile sau bidoane speciale pentru purificare, folosiți-le. Omenirea trece, de o vreme, prin felurite crize, dar cea a apei nu e încă vizibilă. Din păcate, ea există și… să ne fie iertată profeția, dar ea va genera chiar și războaie!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.