Omul și funcția

0
61

Nu de puține ori auzim în jurul nostru o expresie cu o vechime apreciabilă: funcția schimbă omul! De cele mai multe ori în rău nu în bine. Adeseori, nu dăm mare importanță acestei afirmații. Mai ales atunci când nu ne ies în cale oameni metamorfozați de ocuparea unui post înalt. Dar sunt mulți care uită de unde au plecat. Câteodată este atât de agresivă schimbarea omului de către funcție, încât îți vine să-ți pui mâinile la ochi. Să-ți pui vată în urechi. Ori să fugi cât vezi cu ochii. Din păcate, scena politică românească este marcată de această patologie, de inși care devin aroganți, care privesc de sus realitatea, cuprinși de serioase tulburări de personalitate. Chiar moduri schimbate de a gândi, de a vorbi, de a se asemăna cu ceilalți. Din portretul noului înălțat ne privește un personaj cu ochi sfidători, socotind că această privire este atributul puterii. Nu-l vezi mergând pe jos, prin fața vitrinelor, prin magazine de legume și fructe, ori la tejgheaua cu pâine.
Asta vă spune un cumpărător de profesie. În ultimii patru ani, vorbind de un ciclu electoral, în zona mea de acțiune nu am întâlnit, nici măcar din greșeală, un parlamentar la cumpărături, în rând cu lumea de care are atâta nevoie la urne. Mai ales acum. Poate am eu pretenții prea mari? O să-mi spuneți că ei au rosturi majore, conduc țara și orașul. La sate te mai întâlnești cu primarul, că așa este făcut satul. Și totuși în campania electorală te întâlnești cu aspiranții pe panouri publicitare, prin ziare, la televiziune. Unii se furișează, cu fotografiile, în cutiile poștale. Ba se dăruiesc pe clanța de la ușă. Sunt metode de convingere pentru ziua de vot. Ni se livrează imaginea unui om harnic, cinstit și puternic. Care vrea dezvoltare și bunăstare pentru oameni. Se prezintă ca reprezentanți competenți ai comunităților pe care vor să le reprezinte. Totul pentru a câștiga încrederea noastră.
După ce se văd cu funcțiile în birouri și cabinete este uluitor să constați cum se poate schimba omul după instalarea în fotoliu. Din nou vorbesc din cele văzute și trăite de mine. Nu sunt absolutist, cunosc și demnitari pe care nu i-a schimbat funcția. O să vă povestesc, cândva, și despre ei. Cei care au temperatura normală în societate. Și de care avem atâta nevoie. Dar cei mai mulți devin brusc superiori celor mulți. Atunci se întâlnesc cu străinul din ei. Ori cu chipul lor adevărat? Spectaculoasă este trecerea de la om la politician. Îți dai seama după felul în care vorbește. Cei mai mulți se exprimă în clișee, ocolesc ideile necesare, încât constați că omul are capacitatea de a nu spune nimic. Nu de puține ori răscolește, în memorie, cuvinte grele care nu se spun în public. Și aici am pilde supărătoare și jalnice, chiar din apropiere.
Cuvintele urâte vin din întreg spectrul politic, prin unii reprezentanți, buni cunoscători ai zoologiei. Sunt gesturi ieftine, cu care unii cred că au succes, dar sunt vorbe goale, limbaj de lemn, promisiuni nerespectate. După trei decenii de democrație românească, mă așteptam să nu fiu martor la profilul unui politician care promite, că doar nu-l doare gura. Dacă ar avea cineva o listă cu promisiunile făcute de aspiranți, ați vedea golul dintre vorbă și faptă. Nu pot uita cât a fost rodată ideea cu tunelul pe sub Gutâi. Câteva campanii electorale am fost amețiți cu o iluzie. Acum se reactivează continuarea lucrărilor de la barajul Runcu. Ați fost să vedeți în ce stare este? Dă, Doamne, să aveți dreptate! Cred că numai cei care se țin de promisiuni, făcute în campania electorală, pot primi respectul națiunii. Și pe care funcția nu-i schimbă.
Observ cu tristețe că sunt demnitari, aleși de popor, care nu știu să-și poarte funcția. E adevărat, nu avem la îndemână un catalog în care să fie trecut felul de purtare al unui demnitar. Dar există în grila noastră de valori aprecierile care nu ne păcălesc. Ne așteaptă un examen la urne. Că trăim un straniu paradox democratic. Trebuie să alegem bine, ce au propus alții după interese. Ce a fost am văzut. Cei câștigați în alegeri, să-i privim cu atenție cum i-a transformat funcția. Și să le spunem, în față, cum le este purtarea. Avem nevoie de oameni curajoși, deștepți, cu idei, că vremurile sunt grele. Pe alocuri foarte grele.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.