Satul Vălenii Șomcutei se află la 4 km de orașul Șomcuta Mare și beneficiază de multe pășuni comunale, primite de țărani în folosință, prin reformele agrare din 1921 și 1945. Comuniștii nu s-au atins de aceste „fabrici de iarbă”, dar iată că democrația capitalistă a ajuns și pe la noi și îi pune cei 150 de gospodari (țărani) în poziția secundă, după cei 14 fermieri comerciali cu ferme autorizate ce dețin oi și vaci.
Conflict mut între țărani și fermieri
Așadar, toată suprafața de pășune din Vălenii Șomcutei a fost repartizată de primăria Șomcuta Mare celor 14 fermieri, care încasează în conturi subvenția de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură APIA, adică circa 800 de lei pe hectar și an, din care 200 lei trebuie restituiți ca taxă de închiriere și impozit pe teren, către bugetul local. Diferența de 600 de lei/ha rămîne la dispoziția fermierului, pentru întreținerea pășunii, conform amenajamentului de pășunat și contractului de închiriere semnat.
Țăranii din Vălenii Șomcutei, care au o vacă sau două, un cal, 2-3 oi, cîteva capre, nu sînt mulțumiți de acest mod de administrare a pășunii comune, urbariale, proprietate a întregului sat. Am fost acasă la cîțiva gospodari și i-am întrebat ce cred. Au fost de acord să vorbească despre acest subiect, cu condiția să nu le dăm numele în ziar (ar avea discuții cu fermierii, cei mai înstăriți din localitate, unul dintre ei fiind chiar primarul).
Primăria nu informează satul
Un țăran ne-a spus că pășunea satului a fost concesionată de Primăria Șomcuta Mare pe 7 ani, fără ca gospodarii din satul Văleni să știe ceva. Nu s-a ținut nici o ședință cu țăranii interesați de pășune, ci doar cu fermierii, „acasă la primar”, vorbește gura lumii. De cînd se știe, pășunea satului este folosită de gospodari, în mod egal. Pe vremuri, exista ciurdă de boi, stavă de cai, ciurdă de vaci, iar pe imașul Furnicar mergeau oile, două stîne, la 4 km spre Iadăra. Pe pășunea din apropierea localității, pășunau vacile de lapte și seara se întorceau acasă, la muls. Sătenii organizau pășunatul la înțelegere, iar cînd nu se înțelegeau, cereau sfatul preotului, însă nu prea era nevoie, căci lucrurile aveau un mers știut. La curățarea pășunii ieșea tot omul. Fiecare gospodărie avea animale pentru a putea trăi, iar surplusul era vîndut la tîrg sau la piață. Toamna, vițeii grași erau duși la tîrg.
Primăria le dă prioritate fermierilor
Acum, în capitalism, au apărut fermierii comerciali și pășunea satului Vălenii Șomcutei este închiriată celor 14 crescători de animale mai mari, iar ceilalți, cei mulți, în jur de 150, sînt excluși de la decizie și tolerați la pășunat – cu toate că legea prevede exact pe dos, micii crescători de animale au prioritate la închirierea imașului urbarial. Țăranii pricep că miza e alta: subvenția de stat! Oare unde ajung banii de la APIA, de vreme ce pe pășune nu se vede nici o lucrare de îmbunătățire, fertilizare, curățare, întreținere?! Perioada de pășunat nu este respectată, oile ies mai devreme și distrug mugurii ierbii. Nu este respectată nici împărțirea pe specii, ci animalele pasc de-a valma (oile infestează pășunea vacilor cu paraziți de gălbează), iar unde paște oaia, vaca nu mai are ce să pască. Oile pasc nu doar în timpul sezonului, ci și înainte și după, pe tot hotarul, și adesea intră și pe fînețe și pe terenurile semănate cu trifoi și lucernă, pe care le strică. Fermierii nu respectă legea pășunatului. (Nota noastră: Cam aceeași situație este în tot județul.)
Primăria nu controlează
Subvenția primită de fermieri de la APIA nu este utilizată pentru pășunea comună, mi-au șoptit șase țărani din Vălenii Șomcutei. (Situația este acceptată de o țărancă, vecină cu primarul.)
Am fost și la Primăria din Șomcuta Mare și am cerut părerea primarului Gheorghe Buda. Ne-a spus că pășunile comunale din localitățile orașului au fost închiriate celor 40 de fermieri cu animale mai multe, dar gospodarii cu o vacă sau două pot pășuna, chiar dacă n-au contract de închiriere, fără să plătească taxă și nici impozit pentru pășune. Despre utilizarea subvenției, primarul nu ne-a explicat cum o verifică. (Am înțeles că nu controlează cheltuirea sumelor primite de fermieri de la APIA.)
Ce spune legea?
În ce priveș te organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente, se aplică OUG 34/2013, Ordinul 407/2013, OUG 11/2021 și Ordinul MADR 45/2021. Legile sînt clare, țăranii au prioritate la împărțirea izlazului sătesc, dar nu atît de clare încît să nu poată fi ocolite prin diverse tertipuri.
• Pășunile sînt puse în valoare (închiriate sau concesionate) de primari, în conformitate cu hotărîrea consiliului local, în baza cererilor crescătorilor de animale, precizează legile. Pe înțeles, pășunile se închiriază celor care le cer, proporțional cu efectivele de animale deținute. Primarul verifică efectivele, iar consiliul local hotărăște cine primește pășune. Așa ar trebui să fie procesul de atribuire a pășunilor publice, transparent, desfășurat în ședință publică de consiliu local.
• Încărcătura de animale pe hectar și pe contract trebuie să fie verificată anual, de către primar, pînă la 1 martie. Încărcătura minimă de 0,3 unități vită mare UVM pe hectar trebuie asigurată obligatoriu – maximum 3,33 ha/UVM. (Legea este depășită, de vreme ce peste tot cererea depășește oferta!)
• Prețul închierii se stabilește ca diferență între valoarea producției de iarbă și obligațiile impuse chiriașului prin amenajamentul pastoral. (Legea nu precizează obligația plății unui impozit pe pășunea închiriată, dar consiliile locale percep și acest impozit, 25% din banii europeni pentru pășuni ajungînd în contul bugetului local, ceea ce nu e bine pentru imașuri.)
• Pășunile se închiriază/concesionează cu respectarea dreptului de preferință al membrilor colectivității locale. Cu alte cuvinte, pășunea trebuie să fie atribuită cu prioritate către țărani (ciurda satului, turma satului). Acest punct este ocolit mereu de primari, care pretind că ei decid cui repartizează pășunile. Prefectul poate să intervină, însă nici un prefect de pînă acum nu s-a implicat în apărarea țăranilor.
Concluzie
Primarul din Șomcuta Mare profită de faptul că țăranii nu depun cereri de închiriere a pășunii și a împărțit pășunea publică fermierilor mari. În alte sate din județul Maramureș, țăranii s-au asociat și solicită pășunea împreună, dar nu este cazul satului Vălenii Șomcutei, unde opinia publică pare timorată și lipsesc liderii interesați să fie aplicată legea, articolul, alineatul…
