În căutare de zăpezi, am străbătut Țara Lăpușului mai ieri. Imaginea iernii lăpușene e superbă, chiar și fără zăpadă multă, sau tocmai de aceea! „Preeria” bivolilor dintre Rogoz și Suciu arată și mai sălbatic cu ierburi și nea. Satele văzute de departe, înghețate parcă, sunt și ele superbe. Până și Dealul Pietriș, antipatic din cauza mizeriei și a carosabilului rău, e acum frumușel, grizonat. Dar am plusat și am căutat margini „de țară”.
Primul drum l-am făcut pe limita dintre Maramureș și Bistrița-Năsăud, pe culmile dintre satul Larga și cătunul Molișet. Superbă priveliște, cu cețuri cu tot. Zăpadă nu mai mare de 2-3 centimetri, iar asfaltul doar ud. Al doilea drum l-am făcut „sub îndrumare”, cu sprijinul silvicilor, cu mașină 4×4, cauciucuri noi de iarnă și lopată plus sac cu nisip pregătite. Drumul Băiuț-Cavnic este închis, o arată semnele montate preventiv, de ambele părți. Dar înainte, te contrariază lipsa stratului depus din Băiuț, odinioară un recunoscut pol al zăpezii.
Ne-o spun și localnicii: „Cred că se fac zece ani de când n-am mai avut ierni așa cum știam noi. Căram omătul din curte cu carul, cu targa, să avem loc de întors. Parapetul de zăpadă, împinsă de utilaje, ajungea la strașina caselor. Acum, ia… aproape nimic. Asta nu-i iarnă la noi…”
Intrăm deci pe drumul județean dinspre Băiuț. Valea Strâmbu, superbă. Ninsă, dar asfaltul uscat, probabil și din cauza utilajelor grele ce vin cu piatră de la o carieră. La urcare pe județean, spre Cavnic, lăsăm în dreapta valea Kelemen și începe să apară zăpada pe drum, dar sunt și urme uscate. Abia la ultima urcare, apoi la coborârea spre Cavnic, e zăpadă pe drum, dar se vede clar și c-a fost curățat, și că se circulă. Ne-am și întâlnit cu două mașini… Dar se văd urme clare de joacă offroad, semn că în weekend pe acolo s-au distrat tineri, încoace-încolo.
Suntem deja în zona cantonului de la Piatra de Fier, cu ieșire spre vârful Măgura Ciorii și spre Tăul Negru. Ba ne amintim și de Făgădăul Pintii, tot aici. Ne-am uitat și după urme de exploatări mai serioase de lemn, nu sunt. Zona a intrat într-un fel de normalitate, de o vreme. Dar nu, faceți bine și NU traversați pasul dintre Cavnic și Băiuț sau invers, în aceste vremuri. Se văd urme de copaci căzuți în drum și îndepărtați. În anume locuri sunt și pietre prăvălite la vale, în drum. În plus, în orice moment poate ninge abundent. Suntem totuși în Polul Zăpezii, cu toată încălzirea globală, nu? “Ploile şi ninsorile din zonele înalte depășesc 1.400 milimetri pe an, iar numărul zilelor cu precipitații oscilează între 150 și 170 în decursul celor 365 de zile ale anului”, scriau site-urile de specialitate, odinioară.
Alte drumuri maramureșene ce se închid pe timp de iarnă ar fi cel dintre Botiza și Groșii Țibleșului ori cel dintre Strâmtura și Petrova, dar din cauza ninsorilor slabe, autoritățile locale au deszăpezit și au ținut drumurile deschise, de doi ani încoace. Chiar și așa poți avea surprize…
