În lipsă de interlocutori oficiali, am urcat sus la deal în Cicârlău, pe Valea Mare, cât de sus ne-a permis mașina. Am găsit un impresionant loc, chiar curățel. Din păcate, ca orice loc valoros din România, muls de resurse.
Urci spre deal pe asfalt, prin cartier cochet, Cicârlăul a fost întotdeauna oarecum bogat, falnic. Când ajungi în pădure, ești avertizat că intri în pădurea comunală. Dai de o gospodărie și de o stână, semn bun. Apoi ai două cariere de piatră, cu gălăgia și praful aferente. Pârâul curge abia-abia, mai mult stă. Dacă de acolo se alimentează comuna cu apă, are o mare problemă. Ne reamintim că Cicârlăul a avut un mare ghinion în a fi vecin cu Tăuții-Măgherăuș… în mandatele trecute, primarii erau atât de certați, încât Tăuțiul a refuzat să lase să se continue rețeaua de apă spre Cicârlău, deși era… a Vitalului!
La timpul prezent, era cât pe ce ca tinerii primari să se împace și să intre în normalitate, dar seceta și lipsa apei pe alocuri (Nistru și Băița au avut restricții!) fac ca înțelegerea să pice. Se așteaptă ca mărețul program SAMTID-ADI de odinioară, schițat de peste 10 ani, să facă o altă rețea de apă din Baia Mare spre Seini, prin câmp. Va fi…odată ca niciodată.
Revenim la traseul nostru. Intrăm din ce în ce mai mult în pădure. Mese, locuri de picnic, curățele. Drumul, până în dreptul carierelor, e perfect pietruit… ne amintim de niște scandaluri cu câțiva ani în urmă. De acolo, e drum forestier, dar… transmite niște semnale interesante. Fundație bună de drum, borduri pe alocuri, în stânga și-n dreapta drumului sunt fundații de case părăsite, înierbate, cu mușchi. A fost civilizație sus, la munte? În schimb, de tăiat se taie. Da, oricine or fi silvicii, își știu meseria… de la capcane pentru ipide la alte semne cunoscute de ei, ba și hrănitori de căprioare. Dar tăierile sunt omniprezente… pădurea n-a reușit să își revină, așa că sunt ba versanți cu cioate cu acea mult amintită reîmpădurire de la sine, ba se văd în pădure diferențe între fosta pădure falnică și lăstărișul de acum. Urcăm tot mai mult pe Valea Mare, începem să întâlnim locuri cu nume frumoase… Poiana Fundătura, vârful Purcăreț, Dealul Plopii, Piciorul Nucuț, Vârful Fețișoarii sau Aluniș.
Pe Valea Ouțului avem și o cabană silvică ce poartă același nume, Ouț. Urcăm spre altitudini de peste 800 de metri, doar suntem în Carpați, și dăm de vârfurile Arșița Mare și Văgaș, Și pârâurile au nume frumoase, interesante: Firizan, Valea Ardeleană, Izvorul Sălhii, valea Ouțului, Valea Tincuței!! Drumul începe să se strice și… dăm în fostă exploatare minieră! Aici era secretul drumului bun. Părăsită parcă subit, ca de ciumă, nu cu ecologizare. Acolo sunt galeriile, iazuri, halde, dar reîmpădurite temeinic de Cel de Sus, nu de vreo finanțare savantă. Trecem printre ele și urcăm, cu curaj și mai la munte. Drumul devine și mai sensibil, înțepat de drumuri forestiere și de alte porțiuni cu pădure tăiată. Ajungi sus, oarecum pe culme și…ai de ales. Pe drumul ceva mai bun, cobori în județul Satu Mare, mai precis în Oaș la băile Puturoasa! Pe drumul din dreapta, cobori spre Nistru.
Ei, toate cele de mai sus ar fi putut deveni o superbă atracție turistică, ba cu ieșire spre alte atracții. Dar lemnul și piatra par a fi mai importante. Ca o simplă observație, dacă se făcea reîmpădurire serioasă, cicârlăuanii nu stăteau la mâna guvernelor și a consiliilor județene pentru a-și face rețele de apă sau alte cele.
“Ce-i drept, se taie. Se taie mult. Ce să facem? Mina nu știu când s-o închis, vă dați seama ce activitate era? Toți oamenii aveau de lucru pe atunci…”, ne spune un septuagenar de pe uliță.
Acum imaginați-vă acel drum, pe Valea Mare, turistic. Fără cariere și tăieri de păduri. Cu ieșire spre băile Puturoasa sau spre Nistru, dar de asemenea, cu câteva trasee care să le înțepe pe cele actuale, de culme, ce dau (pe marcaj cu bandă roșie) spre Vârful Triholmuri, Dealul Comorii, către Piatra Tisei și mai departe, spre vârfurile Paltinu, Pietroasa, Piatra Tâlharului și Țiganu, deja la peste 1000 de metri altitudine!! La picioare, spre sud, ai satele Nistru și Ulmoasa, iar dincolo, spre Oaș, ai satele Vama, Luna și presupusa pârtie de schi Luna Șes!!