Lucrarea lunii august la Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” este „Tata”, de Octav Angheluţă. Acesta s-a născut la Brăila în 1904; a urmat cursurile Şcolii Liceale la Huşi, iar în 1924 s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase Bucureşti. După absolvire, a lucrat ca profesor de desen la licee din Huşi şi Câmpina, apoi la Cernica şi Bucureşti. În acest timp a expus la Salonul Oficial, la expoziţiile Tinerimii Artistice şi cele ale Grupului Nostru, fiind premiat de juriul Salonului în 1929, 1932, 1936, 1937 şi 1939. Din 1952 a predat la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. A fost unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Pictorilor şi Sculptorilor Români, împreună cu Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiaţă, Alexandru Moscu, Ion Ţuculescu, Alexandru Ciucurencu. a fost directorul Pinacotecii Statului şi profesor la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, ne informează pictorul dr. Dorel Topan. A avut o serie de participări la expoziţii de artă românească în străinătate (Sofia; Helsinki; bienala din Veneţia; Varşovia; Moscova, Praga, Budapesta, Viena, Berlin; Belgrad şi Minsk) şi zece expoziţii personale, încununate cu o expoziţie retrospectivă, organizată în 1974. A murit la Bucureşti în 1979. A fost prezent şi a lucrat la Baia Mare sub îndrumarea lui Ştefan Dimitrescu, în 1928, 1929 şi în 1930. Portretul tatălui artistului datează din 1948 şi este o achiziţie a muzeului băimărean din 2009. „Portretul este un motiv plastic preferat de către artist, cunoscută fiind cromatica exuberantă pe care artistul şi-o însuşeşte şi nota uşor umoristică prezentă în portretele sale. De data aceasta, având de a face cu portretul tatălui artistului, pictorul a avut fară îndoială de ales între o idealizare determinată de legătura personală sentimentală şi execuţia unui portret căruia să îi atribuie toate datele plastice şi să îl investească cu sincere trăsături psihologice caracteristice personajului. Putem spune că devotamentul artistului faţă de crezul şi viziunea sa primează. Structura echilibrată a tabloului ne evocă echilibrul psihologic al personajului, aflat la vârsta sa înaintată. Atitudinea personajului este mai degrabă meditativ introspectivă, privirea sa coborâtă nu stabileşte nici un fel de relaţie cu spectatorul, iar de data aceasta, umorul este înlocuit de o notă de tristeţe, prin perspectiva plonjată o stare apăsătoare se degajă din tablou, iar sprâncenele lăsate într-o uşoară încruntare denotă frământările interioare ale tatălui artistului. Faţa brăzdată de riduri şi cearcăne, obrajii uscăţivi şi mâinile osoase lasă să descoperim urmele trecerii anilor”, observă dr. Dorel Topan, conchizând: „Fără îndoială, Octav Angheluţă, prin prezenţa şi activitatea artistică la Baia Mare, este doar unul din marii artişti români care au contribuit la dezvoltarea fenomenului artistic băimărean. Cromatica portretului tatălui artistului îl apropie de exuberanţa coloristică a spiritului pictural băimărean”. (v.b.)
