La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 28-29 octombrie 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 drept Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română.
În prima zi a anului, 1 ianuarie 2016, după slujba de Te Deum, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a proclamat în mod oficial anul 2016 drept Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română.
În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, PF Daniel a explicat credincioşilor de ce este importantă educaţia religioasă a tineretului. Ne oprim asupra câtorva din ideile exprimate de Preafericitul Părinte Patriarh: religia este lumină pentru înţelegerea universului şi a vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile familiei, ospitalităţii, dreptăţii, păcii, solidarităţii, înţelegerii şi comuniunii între oameni. Credinţa în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Şcoala şi Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne şi valori efemere, şi le formează personalitatea, învăţându-i să cultive bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă de generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă de prezent şi de viitor. Predarea Religiei în Şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, întrucât propune modele viabile de bunătate, sfinţenie şi convieţuire umană. Părinţii copiilor înţeleg necesitatea intensificării cooperării dintre Familie, Biserică şi Şcoală, astfel încât educaţia religioasă primită acasă să fie consolidată în mod complementar prin educaţia copiilor şi a tinerilor în Şcoală şi în viaţa Bisericii. În această perspectivă, poate fi valorificat şi materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie şi şcoală, pentru ajutorarea elevilor din familiile sărace şi pentru desfăşurarea de activităţi educaţionale. În completarea orei de Religie, Patriarhia Română, prin proiectele „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala!”, doreşte să cultive legătura copiilor cu o comunitate vie, rugătoare, mărturisitoare şi solidară cu oamenii aflaţi în dificultate. Prin aceste proiecte ea se străduieşte să cultive în copii şi tineri duhul prieteniei şi al comuniunii, să prevină abandonul şcolar în familiile sărace şi în cele în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Pentru Biserică şi societate, familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Familia creştină, compusă din bărbat, femeie şi copii, reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de iubire şi comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violenţă conjugală, la violenţă domestică, la divorţ, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul şcolar, la alcoolism şi la alte rele. De aceea, în educaţia copiilor şi a tinerilor, este mare nevoie de cooperare între Familie, Şcoală şi Biserică.
Anul comemorativ al Sfântului Antim Ivireanul
Preafericitul Părinte Patriarh a mai explicat cine a fost Sfântul Antim Ivireanul şi de ce este importantă comemorarea sa. El s-a născut în Georgia, în jurul anului 1650, iar viaţa i-a fost curmată prin moarte martirică, pe malul râului Tungia din Bulgaria, în luna septembrie 1716.
Activitatea sa culturală şi pastorală este impresionantă: a tipărit în Ţara Românească 63 de volume, din care 21 în limba română. A întemeiat şi coordonat tipografii noi, precum Tipografia domnească din Bucureşti (1691-1694), tipografiile de la Mănăstirea Snagov (1694-1701), Bucureşti (1701-1705), Râmnic (1705-1708) şi Târgovişte (1708-1715, mutată la Bucureşti în anul 1715). A fost creator de limbă liturgică, în special prin Molitfelnicul de la Râmnic (1706) şi primul Liturghier complet în limba română, tipărit la Târgovişte în 1713. S-a ocupat de educaţia clerului şi a tipărit cărţi în acest sens. A ajutat ţările ortodoxe în diferite feluri. A înfiinţat o tipografie în Tbilisi şi a dăruit o tipografie Patriarhiei din Antiohia. A tipărit prima carte în limba arabă din lume, Liturghierul greco-arab, la 1701. S-a preocupat de gospodărirea, administrarea şi restaurarea locaşurilor de cult din Ţara Românească, printre care şi Mănăstirea Snagov. A ctitorit monumentala Mănăstire Antim din Bucureşti, care îi poartă numele. A fost sfătuitor de încredere al Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.
Sfântul Sinod al BOR a hotărât, în şedinţa din 19-20 iunie 1992, canonizarea sa, iar proclamarea solemnă s-a făcut în 27 septembrie 1992, ziua prăznuirii sale.
