E un dar să ştii să transformi lemnul, să poţi să-i dai viaţă chiar dacă nu mai are rădăcini, să-l modelezi. Un astfel de om, care a avut acest talent, a fost Moş Pupăză. El ştia să facă şi porţi şi troiţe pentru răspântiile drumului. A fost omul care a făcut cunoscut Maramureşul în ţară, dar şi peste hotare, colindând ţările Europei. A ajuns chiar şi în America, unde a stat o perioadă, dar întorcându-se de acolo, a zis: „Ce grea este singurătatea”. Chiar dacă a urcat la Ceruri, Pătru Godja, cunoscut de toţi ca Moş Pupăză, a lăsat în urma lui o avere ce va dăinui peste timp. Când mergea în pădure să taie un copac pe care urma să-l modeleze, Moş Pupăză se închina mai întâi în faţa lemnului, dar îi promitea că îl va duce acasă, să-i dea din nou viaţă, şi-l va face mai frumos. Acum, la 80 de ani, el a trecut în lumea celor drepţi, fiind condus pe ultimul drum de o mulţime de oameni din Valea Stejarului, locul său de baştină, pe care nu l-a părăsit niciodată. Moş Pupăză va rămâne, mai mult ca sigur, în memoria vie a satului său. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică!
