Judeţul nostru a avut minerit încă din secolele trecute. Asta deoarece munţii care îl înconjoară sunt bogaţi în metale preţioase şi nu numai. Astfel, industria minieră s-a dezvoltat, ridicând economic zona. După Revoluţie însă, această activitate a devenit, brusc, nerentabilă. În aceste condiţii, guvernanţii au decis, la începutul anilor 2000, că mineritul trebuie să dispară în Maramureş. Şapte ani mai târziu, compania Remin a fost închisă şi mii de mineri au rămas pe drumuri. Din păcate, pe lângă problema socială, a mai rămas şi cea legată de sănătate şi mediu.
Poluarea „istorică” a rămas, administraţiile unde a existat activitate minieră luptându-se şi astăzi cu această problemă de mediu. Şi componenta socială este în aceeaşi situaţie, sute de oameni care au lucrat în domeniu fiind şi acum cazuri sociale.
Puţurile de aeraj nesecurizate, un pericol iminent la Baia Sprie
Una dintre probleme o reprezintă galeriile de mină sau puţurile de aeraj nesecurizate. Chiar dacă accesul în ele este blocat cu grilaje, hoţii de fier le demontează în doar câteva zile de la instalare şi obiectivele rămân un pericol: „În ceea ce priveşte problema minelor închise, deocamdată nu există nicio perspectivă reală din punctul meu de vedere. Politicile guvernamentale slabe nu au reuşit să dea nici măcar acea lege a minelor şi până când ea nu va fi clarificată, cred că avem o problemă de lipsă de asumare a deciziei din partea guvernanţilor şi nu le fac o vină celor de acum, dar de-a lungul vremii toţi au fugit de decizia asta. Strict legat de galeriile de mină din comunitatea noastră, avem probleme la unele dintre ele, în sensul de a asigura paza, mai ales la puţurile de aeraj care sunt un pericol iminent, fără grătare. Nici măcar nu ai cum să le securizezi, pentru că dacă pui un grilaj de fier, ţi-l fură într-o săptămână. La mină lucrează 10 oameni care asigură un perimetru de 600 de hectare. Cu atât de puţini oameni, şi dacă ar fugi ca iepurii, tot nu ar putea să păzească toate obiectivele. Cei avizaţi ştiu ce pericol reprezintă treaba asta, cei neavizaţi nici măcar nu ajung în zonele acelea, că sunt destul de greu accesibile. Ne-a ferit Dumnezeu până acum că n-am avut probleme, dar asta nu înseamnă că nu am putea avea”, a declarat Dorin Paşca, primarul oraşului Baia Sprie.
Galeriile, inundate aproape în totalitate
Şi galeriile reprezintă o problemă. Ele sunt inundate aproape în totalitate, astfel că apele de mină se pot revărsa oricând în mediul înconjurător, poluând şi mai mult: „Cu apele de mină deocamdată nu sunt probleme. Totuşi, galeriile sunt inundate până la niveluri destul de mari, undeva pe la orizontul 12-13 cred că sunt acum la Baia Sprie. Şuiorul, fiind peste nivel, nu se inundă. Ne-a ieşit de două ori apa din tunel şi a creat probleme mari de mediu. Cei de la Remin lucrează la această problemă”, a explicat primarul din Baia Sprie.
Problema socială există şi acum
După disponibilizări, unii mineri au fost norocoşi şi s-au pensionat. Alţii au participat la cursuri de reconversie profesională şi s-au angajat în alte domenii, fie în ţară, fie afară. O parte dintre ei însă au ajuns cazuri sociale şi nu se întrevăd zile mai bune pentru ei. „Problema socială încă există. Fericiţi sunt cei care s-au putut pensiona. Alţii au reuşit să treacă prin etapa de reconversie, găsindu-şi locuri de muncă aici sau în străinătate. Însă unii s-au pierdut pe drum şi avem probleme sociale destul de mari, cu mulţi mineri care n-au reuşit să se mai integreze social şi economic. Momentan, le putem gestiona, dar cred că ne apropiem de zile cu probleme serioase din acest punct de vedere, pentru că mediul economic este departe de a-şi fi revenit în aşa măsură încât să acopere pierderea mineritului. Poate în 20 de ani de acum înainte”, a precizat Dorin Paşca.
La Cavnic, clădirile în paragină stau să cadă
O altă problemă, înregistrată la Cavnic, este legată de clădirile abandonate ce aparţin companiei Remin şi care au rămas în paragină, unele reprezentând pericol de prăbuşire. „La noi, în Cavnic, după închiderea mineritului, au rămas foarte multe clădiri abandonate sau în stadiu avansat de degradare. A existat o licitaţie făcută de Ministerul Economiei prin care să se ecologizeze toate perimetrele miniere şi să ne dea înapoi la primărie terenurile. Nu înţeleg ce s-a întâmplat acolo, că în momentul licitaţiei au fost trecute toate clădirile din Cavnic, dar, ulterior, şapte clădiri s-au dărâmat şi restul au rămas în picioare. Deşi erau fonduri alocate pentru demolarea lor şi era proiectul câştigat, nu s-a emis ordin de începere a lucrărilor de către Remin. Nu cunosc motivul, dar un lucru pot să spun: astăzi este o situaţie critică, din cauză că aceste clădiri sunt în paragină şi există riscul oricând ca un copil sau un adult să devină victima acestor clădiri şubrede. Mai mult, noi, primăria, nu vom avea niciodată posibilitatea să le demolăm dacă rămân în proprietatea noastră, întrucât sunt costuri foarte mari. În aceste condiţii, cred că cea mai bună soluţie pentru companie este să renunţe la aceste imobile şi să le demoleze. A fost o comisie de la Ministerul Economiei anul trecut aici pentru a recepţiona anumite lucrări, dar noi, primăria, ne-am opus, pentru că atâta timp cât nu sunt respectate contractele şi condiţiile de lucru, nu am semnat nimic. Deci s-a amânat şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat ulterior”, a declarat Vladimir Petruţ, primarul oraşului Cavnic.
Unele mine ar conţine şi uraniu
Primarul din Cavnic a mai explicat faptul că inundarea galeriilor putea fi evitată şi în acest fel să dispară şi o problemă de mediu. Aceasta, în condiţiile în care o mină ar conţine şi metal radioactiv, conform spuselor primarului. „În documente, galeriile de mine apar că-s închise şi securizate. Ce am constatat la faţa locului, ce se vede şi cu ochiul liber, e că s-au cimentat gurile de mină. Nu ştiu dacă este bine sau nu, pentru că nu sunt specialist. Deocamdată nu am avut poluare care să afecteze oraşul Cavnic direct sau indirect. Dar au fost discuţii că apa de mină de la noi se duce pe tunel până la Baia Sprie. Personal, cred că a fost cea mai mare greşeală, pentru că, în momentul în care s-a oprit mineritul, pompele nu trebuiau oprite. Deci ar fi trebuit să rămână două, trei persoane care să le opereze şi să pompeze apele de mină. Aşa s-au inundat galeriile. Staţie de tratare a apei nu există şi tot ce iese din galerii curge liber în pâraie. Ţinând cont că în subteran nu mai există activitate, nu poţi spune că apa vine foarte poluată, decât cu resturile de metale rămase, însă ea trece prin mai multe straturi, despre care nu ştii ce conţin. Nu pot să mă pronunţ, dar au fost de la Garda de Mediu şi au luat probe. Ce ştiu eu de la minerii vechi din zonă este faptul că oraşul Cavnic este ciuruit de galerii pe dedesubt. Mai mult, cu toţii ştim că mina Roata are uraniu şi este foarte important unde se revarsă apa din această galerie. Nu s-a confirmat oficial că acolo este uraniu, însă neoficial ştim cu toţii. O mare parte dintre oamenii din oraş, care au lucrat acolo, sunt afectaţi. Nu ştiu ce să spun, dacă a fost sau nu bine că a existat minerit la noi. Economic, a fost un avantaj, dar dacă mă uit la cei care au lucrat acolo, din punct de vedere al sănătăţii oamenilor şi al problemelor rămase în urmă, nu a fost bine. În Cavnic, am avut înregistrate în anul trecut 101 decese la 5.000 de locuitori, adică 2% din populaţie, ceea ce reprezintă, din punctul meu de vedere, foarte mult! Mai grav este că aceste cazuri nu s-au înregistrat la oameni în vârstă, de 70-80 de ani, ci la persoane până în 50 şi ceva de ani şi o bună parte dintre ei au lucrat în minerit!”, a spus Vladimir Petruţ, primarul oraşului Cavnic.
Apele de mină sunt doar neutralizate pentru aciditate
Evacuarea apelor din galerii este un subiect delicat, în condiţiile în care aceasta este tratată doar pentru a neutraliza aciditatea ei, nu şi pentru a filtra metalele grele care vin odată cu ea: „La ora actuală, minele din Maramureş sunt în conservare, activitate finanţată de Ministerul Economiei prin societatea Conversmin. Aceasta înseamnă evacuare de ape, menţinerea patrimoniului, mai ales la minele care într-un viitor apropiat s-ar putea să prezinte un interes pentru potenţiali investitori, în ideea punerii în aplicare a planului de reorganizare a companiei Remin. De asemenea, se face neutralizarea apelor de mină, însă acestea nu au cum să fie şi filtrate, pentru că în asemenea situaţii poţi neutraliza cu var din punct de vedere al acidităţii, dar din perspectiva metalelor grele nu ai cum, în sistemul actual, să rezolvi apa pentru a nu polua mediul înconjurător. Pentru asta ar fi necesare staţii performante, care sunt foarte scumpe. Cât despre existenţa unor metale radioactive, pot să spun că în orice zăcământ sunt şi alte metale decât cele majoritare: cupru, plumb, zinc sau, în unele zone, minereu aurifer, dar pe lângă toate astea, se mai găsesc wolfram şi probabil cantităţi infime de uraniu, însă nu în aşa măsură să poată fi considerat că pot fi exploatate sau că acel uraniu ar putea fi dăunător pentru viaţa locuitorilor. Cantitatea de uraniu se găseşte în limita fondului natural. Ştiu şi eu de pe vremea în care am lucrat la noi în mină, când se făceau lucrările de deschidere a unor noi zăcăminte, exista suspiciunea că ar putea fi şi uraniu şi aveam detectoare, dar niciodată nu s-a constatat existenţa uraniului în afara limitelor permise de legislaţia în vigoare”, ne-a precizat Ştefan Petricean, preşedintele confederaţiei Meridian, filiala Maramureş.
Siliciul, principala cauză a bolilor minerilor
Una dintre principalele cauze clare ale îmbolnăvirii minerilor a fost siliciul existent în minele de la noi. Astfel, odată pătruns în organism, acesta produce silicoza, o boală a plămânilor. „Poveşti sunt multe, dar nu am auzit niciodată de aşa ceva, de prezenţa uraniului acolo, că nu-i de unde. Sigur, o mină de minereu nu se poate compara cu una de cărbune. Chiar dacă acesta pare mai murdar în primă fază, nu este atât de dăunător ca şi praful de siliciu care poate produce renumita silicoză, o boală care a dus la atâtea morţi, mai ales la începuturi, pentru că se folosea perforajul uscat şi nu cel umed. După ce s-a trecut la această metodă, de a folosi şi apa la locul de muncă, a mai scăzut mortalitatea dură din această cauză, dar lucrând în mină 20 de ani ieşi cu silicoză la pensie. Dar de la această discuţie şi până la uraniu şi iradieri este cale lungă şi nu se poate vorbi pentru că nu s-a pus niciodată problema în niciunul din sectoarele Cavnicului despre aşa ceva”, ne-a declarat Ovidiu Gâlcă, directorul companiei Remin.
Dr. Liliana Daniela Cupşa, medic de familie în Cavnic: „Am mineri pe listă. În general, ei au probleme respiratorii, boli datorate substanţelor cu care au lucrat, au silicoză, bronşită cronică obstructivă. Pe urmă sunt doamnele care au lucrat pe la diverse sectoare din mină. Ele sunt cu reumatism, din cauză că au lucrat în apă, în frig. Cât despre iradieri, analize nu s-au făcut, că nu a fost cazul. De asemenea, nu sunt nici demonstrate diagnostice care să confirme, deci nu pot afirma aşa ceva. Nici la alţi colegi nu am auzit să aibă pacienţi cu probleme de acest gen”.
La începutul anului 1990, în mineritul din Maramureş lucrau circa 27.000 de oameni. În 2002, din aceştia au mai rămas 12.000, pentru ca în prezent să mai asigure securitatea perimetrelor miniere puţin peste 100 de persoane. Dacă Remin va intra în lichidare, atunci inclusiv acestea îşi vor pierde locul de muncă.
