Le avem pe ale noastre, de ce să ne preocupe problemele altora? Mă refer la alegeri, la candidaţi, deci la campania electorală. Dacă o comparăm pe cea de anul acesta cu cele precedente din România, se observă că lipsesc marile panouri, afişele cât un ecran de cinema şi bannerele cu fotografii zâmbăreţe ale candidaţilor. Am putea spune că s-a mohorât energia electorală. Dar aşa spune noua lege. Dar ce se întâmplă la alţii? De pildă în Austria? Norbert Hofer, candidatul partidului de extremă dreapta (Partidul Libertăţii), cu serioase accente antieuropene, a câştigat detaşat primul tur al alegerilor prezidenţiale cu peste 36 la sută, cu şanse reale de-a deveni şeful statului pe 22 mai, când se va înfrunta cu ecologistul Bellen. Deşi preşedintele Austriei nu are mari puteri în stat (puterea executivă revenind cancelarului), nu putem fi indiferenţi la eşecul celor două mari partide democratice tradiţionale ale Austriei – conservator şi social-democrat – care n-au reuşit să ajungă în finală pentru prima dată după 1945. Apare în peisajul politic european o nouă generaţie de oameni politici, în Grecia, Italia, Spania, Ungaria. Să nu uităm că, decenii la rând, Austria a dat tonul la echilibru, dar şi la momente de îngrijorare. Austria simte crizele şi dă semne de agitaţie. Rezultatul din primul tur al alegerilor prezidenţiale nu este de bun augur. A fost la post Marine Le Pen şi a adresat felicitări poporului austriac. Se doreşte un impuls şi pentru francezi, şi pentru germani, olandezi sau spanioli, pentru a vota în direcţia naţionalismului, împotriva UE. Dar şi pentru englezi, care pe 23 iunie sunt chemaţi să-şi spună opinia dacă rămân sau ies din Uniunea Europeană? Vizita preşedintelui american la Londra a fost un îndemn pentru britanici de-a rămâne în UE. Norbert Hofer are 45 de ani, este energic, zâmbeşte cu încredere, inspiră forţă, deşi are o paralizie parţială în urma unui accident cu parapanta. S-a întâlnit cu alegătorii purtând un pistol la brâu, fiind susţinător al portului de armă, idee îmbrăţişată de austrieci după venirea valului de emigranţi musulmani. Vorbeşte de dizolvarea Parlamentului Austriei. Comentatorii se aşteaptă ca, ajuns preşedinte, să ceară ieşirea Austriei din UE, pe care o învinuieşte de toate relele. Nu ştiu dacă Norbert Hofer va câştiga prezidenţialele, dar ne aducem aminte că Austria a mai trecut prin tentaţia naţionalismului, prin 2000, cu Haider (fiul unui pantofar nazist), când Partidul Libertăţii intra în guvernul de coaliţie (Haider a murit într-un accident de maşină). Istoria se repetă. Votul din 22 mai, este un semnal de alarmă pentru UE.
Putin îşi freacă mâinile! Europa este roasă politic din interior. Partidele naţionaliste şi antieuropene din Europa strâng adepţi. Efectele încep să fie atent calculate. Europa încotro? Pistolul de la brâul posibilului preşedinte al Austriei nu are semne bune. Nu uit că Kissinger a numit Austria „seismograful Europei”. De aceea nu putem fi indiferenţi.
