Despre Basarabia ştiam încă din tinereţe din cărţile de istorie, apărute în perioada interbelică, împrumutate de la profesorul Grigore Balea. Prima lecţie despre spiritul românesc de dincolo de Prut am primit-o, într-o noapte la Ieud, de la poetul basarabean Liviu Damian (14 decembrie 1983). Citeam, fiind abonat, la săptămînalul „Literatură şi artă” care era tipărit cu litere chirilice. Apoi a căzut imperiul. Am fost de multe ori în Basarabia desluşindu-i prin oamenii de valoare care mi-au devenit prieteni esenţele ei româneşti. Dar şi rănile istoriei. Pe acest fond m-am indignat sîmbătă, 22 octombrie, cînd am văzut cum marşul pentru Unire, din Bucureşti, a fost serios boicotat de jandarmi. Ba au fost ridicaţi cu duba mai mulţi manifestanţi, inclusiv pe liderul unionist George Simion, deoarece participanţii nu au respectat traseul. Faptul că o lume întreagă a văzut cum nişte jandarmi români lovesc tineri din Basarabia şi din România pentru că cer imperativ Unirea acelor teritorii româneşti a dat foarte prost. Cei din fruntea coloanei marşului pentru Unire purtau o imensă pancardă cu un mesaj care spune totul: „Unirea, proiect de ţară”. Scopul marşului a fost să ceară clasei politice de la Bucureşti să-şi asume reunirea. Măsurile imediate – după cum se scrie într-un comunicat al organizatorilor – vizează adoptarea de către Parlamentul României a unei Declaraţii pentru Unire, înfiinţarea Ministerului Reunificării şi semnarea unui Pact de tip Snagov pe subiectul reîntregirii naţionale. Declaraţia pentru Unire ar reprezenta oferta politică a României pentru Republica Moldova. Pînă la ceasul la care scriu aceste rînduri partidele politice din România au reacţionat timid. În funcţie de recolta electorală intuită pentru alegerile parlamentare. Liberalii au fost mai receptivi. Zgomot mai mare au făcut partidele mici care au în program şi componenţa naţională. Premierul, iniţial, a transmis printr-un sistem încurcat, că nu are nici un mesaj pentru tinerii din stradă. Preşedinţia a fost şi mai radicală: avem drumuri diferite!
Deşi organizatorii au transmis de la iniţierea manifestaţiei mesajul că „acum e momentul ca Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul României să îşi asume, prin politici concrete, responsabilitatea faţă de proiectul Reunirii”. Contextul politic european este extrem de încurcat. Să nu uităm că împlinirea teritorială a ţării nu a depins numai de noi. Acordul marilor puteri este necesar. Nu vedeţi că după un secol Tratatul de la Trianon este contestat. Atunci a funcţionat principiul lui Wilson bazat pe Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele. Preşedintele american a fost un bun istoric şi un specialist în ştiinţe politice. Cu aşa om se putea face istorie. Acum, avem oameni politici şi cam atît. Deci, nu este suficient să vrem noi, ci mai este nevoie ca şi alţii să pună sigiliul. Mai ales în lumea asta globalizată roasă de interese acute. Aşa că marşul Unirii de la Bucureşti este extrem de important pentru trezirea conştiinţei naţionale. În timp ce tinerii basarabeni cereau Unirea la Bucureşti, la Chişinău candidatul la prezidenţiale, cu şanse sporite de a fi ales, declara: „dacă voi ajunge preşedinte al ţării voi interzice prin lege unionismul în Republica Moldova”. El este cel care cere schimbarea tricolorului Republicii şi doreşte federalizarea teritoriilor româneşti de dincolo de Prut. Din acest unghi vin vremuri grele pentru Basarabia. Gafa jandarmilor români de la mitingul de sîmbătă a primit un înţeles la Chişinău: „Vreţi Unirea? Nu vedeţi cum vă bat românii?” Iar alegerile prezidenţiale au loc duminica viitoare, 30 octombrie. Am văzut că forţele de ordine au fost echipate pînă în dinţi, au bruscat, au reţinut, au amendat. Prea mult pentru tinerii care manifestau la Bucureşti cu numele unui drept istoric. Liderul unioniştilor a spus limpede: aşteptam un mesaj de la clasa politică nu jandarmi şi bastoane! Cu aceste gafe Cioloş a pierdut mult. Liberalii care îl susţin, au uitat să-i spună cine a fost Ion I.C. Brătianu şi ce rol a jucat în Marea Unire. Mai ştiu că şi Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă au tăcerile lor pe această temă. Ba se vorbeşte de federalizarea României. De aceea noi nu trebuie să aţipim în istorie. Mie mi-au fost foarte dragi tinerii de la Marşul pentru Unire. Îndrăzniţi să credeţi în Unire!
