Călătorie printre stele şi printre ceruri suprapuse: ROMULUS RUSAN

0
1110
Gheorghe Mihai Bârlea, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, la Sighetu Marmaţiei
Gheorghe Mihai Bârlea, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, la Sighetu Marmaţiei

Pe scriitorul Romulus Rusan şi pe poeta Ana Blandiana i-am întîlnit în premieră spre sfîrşitul anilor ’70 la Sighet, într-un sfîrşit de decembrie geros, la vernisajul unei expoziţii colective de pictură deschisă în cadrul Festivalului datinilor de iarnă. El, un bărbat înalt, suplu, privind atent, curios şi binevoitor spre cei din jur. Ea, poetă cu notorietate, o poezie în sine prin simpla ei prezenţă. În floarea tinereţii, cum se spune; o tinereţe creatoare. Erau prezenţi pictori şi poeţi din Maramureş, din toate generaţiile, dintre care îi amintesc pe cei ce nu mai sînt: poetul şi pictorul Gheorghe Chivu şi inegalabilul Mihai Olos. Nu puteam anticipa atunci că zidurile sistemului între care trăiam vor cădea peste un deceniu şi ceva şi ne vom regăsi după Revoluţia din 1989 de aceeaşi parte a baricadei civice, preocupaţi de salvarea memoriei celor ce au suferit în închisorile politice, în deportări sau în lagăre de muncă în perioada comunismului, încercînd să deconspirăm mecanismele totalitarismului comunist, care au limitat destinul unui întreg popor, prin Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet. Restaurarea adevărului în numele libertăţii şi al demnităţii devenise o prioritate pentru români: “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Binomul adevăr – libertate rezona ca un imperativ moral pentru toţi cei care doreau eliberarea de dogmele şi manipularea ideologică ce le-a afectat tinereţea. Colaborarea şi prietenia noastră s-a consolidat, aşadar, îndeosebi prin acest proiect încă din 1992. Trebuie să mărturisesc că fără Romulus Rusan şi Ana Blandiana (Doina, cum o alinta Romi) această victorie în numele civismului, adevărului şi patriotismului nu era posibilă. Romi este cel care a lucrat zile şi nopţi la definitivarea conceptului instituţional prin Fundaţia “Academia Civică”. Şi-a dedicat ultima parte a vieţii cu un elan şi devotament greu de cîntărit. Ca director al Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului, a coordonat tezaurizarea unui veritabil capital de memorie, de istorie orală, de la foştii deţinuţi politici. A fost arhitectul simpozioanelor de la Sighet, împreună cu Blandiana, cărora m-am alăturat dintru început, a Şcolii de vară, timp de zece ediţii fiecare. Autor şi editor al unei grandioase biblioteci memorialistice editată de Fundaţia Academia Civică, el lasă moştenire pentru istorici şi pentru analiştii politici un material documentar de mare preţ pentru corecta înţelegere a istoriei noastre recente. În anii ’90 a fost unul dintre liderii importanţi ai Alianţei Civice, împreună cu Ana definindu-i obiectivele şi strategiile menite să redea acţiunii civice sens/ finalitate şi în România în perioada de tranziţie. Am fost, la rîndu-mi, membru al Alianţei Civice încă din 1993, şi membru în Senatul acesteia între 1998 şi 2000. Scriitorul Rusan a investit în aceste proiecte timpul ce putea să îl dedice exclusiv operei scrise, cum fac mulţi alţii, interpretînd în felul lor realitatea. El a asumat şi implicarea pentru a contribui la schimbarea în bine a unei realităţi cenuşii post comuniste, prin cunoaşterea trecutului ca temei pentru viitor. Îndrăznesc să numesc această atitudine o formă de eroism civic, foarte necesară pentru o societate ce-şi dorea redescoperirea/re­definirea identităţii. Îmi este imposibil acum, fie şi sumar, să rememorez unele dintre numeroasele întîlniri, dialoguri de neuitat despre ceea ce se întîmpla în jurul nostru, despre direcţiile spre care tindea societatea românească, despre actorii sociali şi politici şi despre evenimentele mai mult sau mai puţin confuze din societate. Le voi consemna cu alte ocazii, eliberat de efectul de tristeţe al despărţirii de el. Sînt onorat că am fost împreună un sfert de secol, îmbrăţişînd idealuri şi viziuni comune. El nu poate fi uitat nici de prieteni, nici de lumea scriitorilor, nici de cultura română. Absenţa lui fizică este înlocuită de opera de scriitor şi de modelul de personalitate păstrate în amintirile noastre.

***
“În 9 decembrie, dimineaţa, pe la orele 6, se simţise foarte bine. Şi era bucuros. I-a mers scrisul”, îmi spusese într-o scurtă confesiune telefonică, din după-amiaza zilei, poeta Ana Blandiana. Dar după ora 7 sosise “ogarul cenuşiu” neaşteptat, nedorit, nepoftit şi pusese brusc capăt călătoriei lui Romi pe pămînt. Începea cea fără de sfîrşit, printre stele, printre cerurile suprapuse … Un poem cosmic pentru care nu este uşor de găsit verbe potrivite chiar şi pentru o mare poetă, parte a celui plecat.

Războiul viselor
lui Romulus Rusan

tânăr doar visezi
dinspre bătrâneţe speri
la un alt început

dar norii de ploaie
gheţurile
viscolesc şi adâncesc rănile

semn că şi tu
inevitabil vei pleca
odată, definitiv, undeva …

Gheorghe Mihai BÂRLEA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.