Guvernul lucrează la un nou Cod Fiscal, proiect ce va fi supus dezbaterii publice şi apoi va fi înaintat Parlamentului. Partidele aflate la putere au intenţia să schimbe politica fiscală a ţării, proiect cu riscuri pe măsură. La fel ca în legea salarizării bugetarilor, şi aici politicienii îşi pot „rupe gîtul” dacă se vor pripi şi nu vor căuta consensul.
Ideea schimbării sistemului are bătaie în modernizarea legilor şi a procedurilor de impozitare şi taxare a contribuabililor. Nu credem că globalizarea anuală a gospodăriilor va ridica probleme, ci generalizarea cotei unice într-o ţară fără clasă de mijloc va duce la regres social. Intenţia de scădere a impozitului pe venit de la 16% la 10% nu-i rea, ne atrage ca o momeală, însă caracterul regresiv al impozitului pe venit se va accentua, căci 10% pentru cei mici înseamnă adesea să rupă din subzistenţa familiei. Contribuabilul mare dă procentual mai puţin la bugetul de stat şi inechitatea nu va fi atenuată de impunerea unui prag de 2.000 de lei cu impozit zero.
Se discută de administrarea impozitului pe venit. Sistemul actual de reţinere a impozitului pe venit de către angajator, la sursă, cum ar veni, ar trebui să fie menţinut, fiind o modalitate uşoară şi simplă de impunere, dar se pare că atît de multe firme fac evaziune fiscală, adică reţin impozitul pe venit, nu îl virează în contul statului, încît nu se mai poate. Oare salariaţii şi alte persoane care obţin venituri vor merge la sfîrşitul anului cu geanta de bani la fisc, ori îi vor păstra pentru nevoile lor? Pentru 40% dintre români, nivelul de trai este sub pragul sărăciei şi următorii 40% nu trăiesc la un nivel decent. Fiscul se democratizează, este drept, va trebui să facem cerere, să ne supunem de bună-voie regulilor, conştienţi că doar plătind impozite şi taxe putem trăi în societate. Aşa să fie!
Legea nouă este modernă, din cîte ne dăm seama la prima lectură a proiectului, cu toate că termenul de gospodărie pare învechit, aduce a „gospodărie ţărănească”. Dar aşa cum ţăranii au renunţat la cai şi au cumpărat tractoare, aşa şi noi, contribuabilii, trebuie să acceptăm noul sistem. Facem multe observaţii, pe care le considerăm importante. De vreme ce în SUA impozitul este progresiv, de ce să nu aplicăm şi noi aceste forme. Vă dau un exemplu din Austria. Dacă un proprietar exploatează lemn din pădurea sa în limita normală, impozitul pe venit este mic. Dacă vrea să taie pădurea la ras, impozitul pe venit este atît de mare încît nu merită. În SUA, impozitul este progresiv între 15 şi 35%, ţelul societăţii este ca oamenii să nu depăşească măsura.
Există venituri scutite şi venituri neimpozabile, însă în esenţă toate sînt urmărite şi impozitate, pînă la urmă. Acest voluntarism este problematic fără cultura încrederii în stat şi a respectului pentru conducătorii treburilor publice – să nu ne mirăm că aceştia au două feţe. Aşa se explică faptul că legile au o faţă atractivă şi doar citindu-le atent observi că urmăresc ţintele greu de atins, în acest caz de a-i aduce pe brazdă pe evazioniştii fiscali. Se spune că economia la negru şi la gri ar depăşi la noi orice închipuire, controlorii nu găsesc contribuabili corecţi, toţi încearcă să-şi tragă focul la oala lor.
Nu ajunge o zi şi nici două ca să citeşti proiectul de Cod Fiscal şi este clar că oamenii de rînd nu-l vor citi niciodată. Simplificarea Codului Fiscal ar fi binevenită. O lege de zece pagini, care să enunţe principii, nu cazuri particulare, ne-ar scuti de mulţi neuroni consumaţi degeaba. CF scrie că produsele din vînătoare şi pescuit nu sînt venituri. De ce să nu fie?! Dacă împuşti un mistreţ din pădurea statului, nu plăteşti impozit, dar dacă tai un porc crescut în fermă plăteşti şi impozit pe venit şi taxă pe valoarea adăugată! Lipseşte ceva din reţeta acestor legi făcute de minţi prin definiţie partinice. Avem nevoie de legi scurte şi clare!
