Furtuna cu vînt de 94 km/oră din 17 septembrie 2017 a afectat mii de gospodării din judeţul Maramureş şi a produs daune mari, încă neevaluate complet (cel puţin pînă ieri), iar despăgubirile din fondul de rezervă al statului bănuim că nu vor acoperi cheltuielile de refacere şi vor veni colo peste o vreme, după ce Guvernul va analiza ce şi cum s-a întîmplat. Cel mai bun ajutor ar fi în plăci de acoperiş la preţul de producţie, transportate de autorităţi direct de la fabrică, pe contul bugetului local!
Cetăţenii calamitaţi îşi refac singuri acoperişurile, însă unii n-au resurse financiare, aşa că improvizează şi aşteaptă un ajutor ce întîrzie să vină. După două săptămîni, încă n-au fost încheiate evaluările. Furia furtunii a afectat 13 judeţe, deci o treime din ţară. Au fost localităţi cu acoperişurile dezvelite 80%. Un asemenea fenomen natural n-a mai fost întîlnit la noi, deci Guvernul este obligat să ia măsuri nu doar de despăgubire, fie şi parţială, ci şi de modificare a legislaţiei în ce priveşte autorizarea construcţiilor, amenajarea, urbanismul şi calitatea în construcţii. Aceste legi sînt din 1991 şi 1995 şi au fost modificate de trei-patru ori în fiecare an, fără ca situaţia din teritoriu să se îmbunătăţească. Cetăţenii nu ţin cont de lege, deşi amenzile pot fi de pînă la 100.000 de lei.
Să nu credeţi că cineva a plătit vreun ban, primarii sînt predispuşi să nu amendeze clădirile ridicate ilegal. Statistica ar arăta că o mare parte dintre acoperişurile doborîte de vînt au fost construite fără autorizaţie, proiectant, diriginte de şantier, verificator, inspector de calitate, constructor-firmă. Statul nu va despăgubi construcţiile ridicate ilegal, dar sînt şi foarte multe clădiri legale care au suferit daune, forţa aerului fiind mai puternică decît actualele standarde de vînt. Guvernul ar trebui, prin urmare, să acorde despăgubiri pentru toţi.
Ar fi vorba şi despre vicii de construcţie, însă constructorii pot fi traşi la răspundere, dacă imobilul se află în garanţie, doar de instanţa de judecată, ceea ce presupune un proces lung şi costisitor. Aici avem o veste bună, în 28 septembrie, Guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă privind soluţionarea rapidă a litigiilor dintre constructori şi beneficiari, racordînd astfel legislaţia românească la cea europeană.
Observăm că în Occident legea e lege şi dorim să facem ca ei, să respectăm nu doar condiţia estetică, regimul de înălţime, distanţa dintre clădiri, picătura de ploaie, amplasarea ferestrelor (să nu te vadă vecinii în pijama), ci clădirile să fie proiectate solid şi construite întocmai. În general, populaţia a adoptat sistemul cu zidărie portantă, iar alţii toarnă stîlpi şi grinzi de beton, ca la blocuri. Românul preferă arhitecturile neobişnuite, cu riscul scăderii rezistenţei şi durabilităţii. La mansardă, grinda sau cornul se sprijină pe zid şi nu rezistă la presiunile laterale, neavînd încheieturi rezistente între lemn şi BCA. Dacă lipsesc diagonalele, centurile sau diafragmele, acoperişul va fi smuls de vînt, chiar de casa e nouă. Dacă betonul armat este inclus într-o structură continuă, iar între materiale intervin încheieturi rezistente şi elemente de susţinere, construcţiile vor rezista la încărcare şi în faţa forţelor naturii. Chiar şi clădirile de lemn, socotit material de construcţie uşor, vor rezista dacă stîlpii şi grinzile formează o structură de rezistenţă, fie şi cea mai simplă, cea ţărănească. Scheletul să fie solid, iar apoi zidăria fie şi din chirpici dă rezistenţă în plus.
Dosarul pentru construcţia unei clădiri cuprinde peste 500 de pagini! Meşterii au ridicat biserici de lemn în chetoare, care fac faţă de sute de ani climei aspre din Maramureş, doar din cap. Constructorii actuali, cu materiale, tehnici şi echipamente industriale, nu fac faţă istoriei. Standardele de siguranţă şi de protecţie a consumatorului sînt mereu înfrînte de conflictul dintre cererea şi oferta de servicii de construcţii de pe piaţa liberă. Trebuie totuşi să construim durabil, fără hibe ascunse!
