Ministerul Sănătăţii a informat că în acest an avem 5.056 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină, iar ca rezidenţi vor fi admişi 3.500. Oare ce vor face ceilalţi 1.556? Statul român cheltuie 81.000 lei pentru pregătirea unui student, la care se adaugă apoi costul rezidenţiatului. Pe de altă parte, în 2017, Societatea Naţională a Medicilor de Familie ne alarma că în 10 ani România ar putea rămâne fără medici de familie! Recent, la Craiova, târgul de joburi „Careers în white” a pus la dispoziţia cadrelor medicale sute de locuri de muncă în Germania, Norvegia, Danemarca, Belgia, Franţa, Luxemburg, Austria, Italia, Elveţia, dar şi în România. Se naşte întrebarea dacă avem sau nu lipsă de medici?
Pentru a da un răspuns satisfăcător, am apelat la Anuarele Statistice ale României şi la legislaţia în vigoare. De câţiva ani, tot auzim despre exodul medicilor şi personalului mediu sanitar pentru a lucra în străinătate, dar şi pentru a beneficia de un câştig salarial mai mare. În decembrie 2016, ministrul sănătăţii spunea că pentru pregătirea celor 43.000 de medici care au depus acte din anul 2007 pentru a lucra în străinătate, statul a cheltuit 3,5 miliarde de euro. Dintre aceştia nu toţi au plecat, dar mulţi profesează în ţări ale UE sau în alte state care recunosc diplomele de medic obţinute în România. Unii au plecat şi apoi s-au întors în ţară, mai ales din Canada, SUA, Australia, Noua Zeelandă, ţări în care până la susţinerea examenelor obligatorii pentru echivalarea studiilor, respectiv recunoaşterea diplomelor, adică cel puţin doi ani, lucrează pe posturi cu pregătire medie, dacă sunt acceptaţi şi dacă vor să muncească pe posturi executive.
Numărul studenţilor la facultăţile medico- farmaceutice a crescut de la an la an. Dacă în anul universitar 2013/2014 erau 68.230 de studenţi, în anul universitar 2015/2016 numărul a crescut la 68.933 şi ca atare şi numărul de absolvenţi. La Facultăţile medico-farmaceutice de la Cluj, Bucureşti, Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara, studiază un număr mare de studenţi din diverse ţări ale lumii, tradiţie care se menţine de prin anii 1938-39, deci învăţământul românesc în domeniu este căutat şi apreciat nu de azi de ieri. În perioada 2010-2014, au fost 37.185 de absolvenţi de medicină umană şi 8.428 de farmacie. Din anul 2014, din învăţământul privat, s-au adăugat anual 1.020 de absolvenţi de medicină umană şi 152 de farmacie. Pentru anul universitar 2014-2015, s-a dat publicităţii cifra de 14.717 absolvenţi cu diplomă de sănătate şi asistenţă socială din învăţământul superior de stat şi 747 din învăţământ superior privat, fără a preciza specializarea şi unde vor lucra. Absolvenţii străini de regulă se reîntorc în ţările de origine.
Pentru români, am comparat numărul de unităţi sanitare din anul 2014 cu cele existente în 2015. Numărul de spitale a crescut de la 527 la 554, iar numărul de paturi în spitalele de stat, de la 130.963 la 132.149, cu toate că în perioada Guvernului Boc 35 de spitale au fost închise sau reprofilate. Pentru spitalele private, nu cunoaştem numărul de paturi. Numărul policlinicilor a scăzut de la 297 la 143. Dispensarele medicale şi Centrele de sănătate se menţin la acelaşi număr. Cabinetele medicale de familie au crescut de la 11.163 la 11.397, iar cabinetele stomatologice, de la 14.052 la 14.763, la care se adaugă 428 de cabinete şcolare, 43 de cabinete studenţeşti şi 175 de societăţi stomatologice civile medicale. Cabinetele medicale de medicină generală au scăzut de la 795 la 770. Cabinetele medicale de specialitate au crescut de la 10.063 la 10.332. Cabinetele de specialitate au urcat de la 309 la 626. Farmaciile au scăzut de la 7.825 la 7.758, în schimb a crescut numărul de puncte farmaceutice, mai ales în mediul rural, de la 1.441 la 1.727. Laboratoarele medicale, faţă de 3.418, au crescut cu 16 cele cu capital de stat şi 622 cu capital privat.
În cifrele de mai sus nu sunt incluse spitalele, dispensarele, cabinetele medicale ale unor ministere şi unităţi care au reţea proprie sanitară (armată, căi ferate, poliţie, alte instituţii).
Se observă, cu excepţia personalului sanitar auxiliar, la toate celelalte categorii numărul salariaţilor a crescut, iar populaţia la nivel de ţară a scăzut. Dacă la 1 iulie 1990 populaţia ţării era de 23.206.720 de persoane, ca urmare a emigrării şi din cauze naturale, la 1 iulie 2014 era mai puţină cu 3.298.173 de persoane, iar la 1 iulie 2016, mai scăzută cu 3.387.243 de persoane.
Pentru a vedea care sunt ţările şi evoluţia emigrării românilor, prezentăm datele statistice pentru anii 2010 şi 2015. Sunt înregistraţi 197.985/187.466 emigranţi în anii 2010, respectiv 2015, din care: Italia 91.252/ 39.000, Spania 51.823/ 27.736, Germania 24.178/ 25.000, Marea Britanie 7.088/ 53.000, Belgia 4.046/ 11.000, Austria 3.369/ 8.000, Franţa 2.005/ 2.500, Danemarca 2.026/ 4.200, Norvegia 1.242/ 1.800, Olanda 1.077/ 2.800, Suedia 1.671/ 2.000, SUA 1.086/ 802, Canada 858/ 1.184, Israel 1.062/ 43, alte ţări 5.202/ 8.401. După cum se observă, în anul 2015, cei mai mulţi emigranţi au fost în Marea Britanie. La târgul de joburi, s-a văzut că cei mai mulţi medici şi asistenţi medicali doresc să lucreze în Regatul Unit, tentant fiind salariul.
În vara acestui an, Guvernul a majorat salariile bugetarilor şi în primul rând ale medicilor, în scopul ca forţa de muncă să rămână în ţară. Pe de altă parte, prin HG. nr. 764 din 11 octombrie 2017, a aprobat Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii.
Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de un stat terţ, altele decât cele de mai sus, echivalente specialităţilor medicale clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sunt recunoscute drept Certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru specialitatea respectivă în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau practici medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României, titularilor acestora, cu condiţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de prevederile Normelor aprobate prin HG 764/2017. Cred că hotărârea a fost luată pentru a suplini unele specialităţi deficitare sau înlocuirea pensionarilor menţinuţi la unele spitale mici, societăţi civile medicale, policlinici şi clinici cu capital privat, aproape în toate judeţele ţării.
Maramureşul avea, în anul 1995, o populaţie de 537.477 persoane, din care 228.600 erau salariaţi. Din anul 2002, prin reducerea activităţii miniere, a I.M.M.U.M, I.M.R.A.U.T, Maratex, Faimar Baia Mare, C.P.L Sighetu Marmaţiei, Alcaloizi Vişeu etc., a început să scadă atât numărul de salariaţi, cât şi de locuitori, prin emigrări şi cauze naturale, şi s-a accentuat din 2006, odată cu închiderea minelor, flotaţiilor şi apoi a Cuprom şi Romplumb Baia Mare. La recensământul populaţiei din iulie 2002, Maramureşul avea o populaţie de 510.110 locuitori, iar în iulie 2011, eram doar 461.290 locuitori, cei mai mulţi emigranţi fiind plecaţi în Italia, Spania, Germania, Austria. Potrivit anuarului statistic pe anul 2016, după domiciliu sunt înregistraţi (fără recensământ) 524.871 persoane, dar majoritatea celor plecaţi în străinătate la munci sezoniere şi-au păstrat localitatea de domiciliu.
Atracţia Occidentului, cu locuri de muncă şi salarii atractive, este motivul pentru care cadrele medicale şi alte categorii de personal părăsesc ţara pentru a munci în străinătate. Românii prin munca lor în străinătate contribuie la starea de sănătate şi creşterea PIB-ul ţărilor gazdă, care beneficiază de forţă de muncă calificată prin contribuţia statului român. E rău, e bine, noi decidem!
Ing. Lazăr-Aurel PANTEA, Baia Mare
