De la Tokyo la Davos

Două evenimente, din ultimele săptămîni, mi-au lustruit semnele de întrebare faţă de cei care ne conduc. Primul şef de Guvern din Japonia, ajuns în ţara noastră, nu a avut de cine să fie primit la Palatul Victoria. Se spune că este prima vizită la Bucureşti a unui prim-ministru japonez. Acest subiect l-am abordat la timpul potrivit. M-a durut aşa, cetăţeneşte, că diplomaţia românească s-a înconjurat de ridicol în această perioadă. Ba bunii observatori au depistat şi cîteva gafe de protocol la vizita premierului japonez Shinzo Abe. Este un semnal de respect în a trimite pe cineva cu o funcţie apropiată a celui care se află în vizită în statul respectiv. La noi nu s-a întîmplat. Fostul ministru de externe Cristian Diaconescu spunea că japonezii, tradiţional, sînt extrem de atenţi la detaliile protocolare. Demnitarul japonez a călătorit aproape nouă mii de kilometri, pentru a efectua o vizită istorică în România, dar a descoperit că omologul său român nu mai era în funcţie pentru a-l întîmpina. A ajuns la Muzeul Satului. Unde să mai pui că domnul Abe era însoţit de o consistentă delegaţie economică. Fiind preocupaţi pînă peste cap cu puterea, au uitat ai noştri ce cultură economică şi socială vine din Japonia. Eu zic că se puteau abţine măcar o zi pentru a fi şi noi în rînd cu Japonia. Era o şansă. Mi s-a părut nepotrivită ironia lui Dragnea: „În mai multe ţări s-au schimbat guverne”. Premierul nipon a fost supărat. A evitat orice fel de referiri la ţara noastră în timp ce a postat mesaje numeroase despre vizitele în Bulgaria sau în Ţările Baltice. Nici de primirea la preşedintele României nu a amintit. În speranţa că vor îndrepta situaţia, zeci de români au lăsat mesaje pentru premierul nipon pe reţelele de socializare prin care şi-au cerut scuze. Printre ei se află şi actriţa Oana Pellea, care şi-a cerut scuze pentru lipsa de curtoazie a autorităţilor de la Bucureşti. Atitudinea guvernului nu este atitudinea poporului român.
Săptămîna trecută, lideri ai lumii s-au întîlnit la Davos. O bună parte dintre cei mai puternici, influenţi şi bogaţi lideri ai lumii şi-au dat întîlnire la Forumul Economic Mondial. Misiunea din acest an a întrunirii a fost: îmbunătăţirea stării lumii. La întîlnirea de săptămîna trecută au fost prezente 3000 de personalităţi din lumea afacerilor, finanţelor, politicii şi afacerilor politice. România nu a fost reprezentată. S-a mulţumit să stea acasă, în frunte cu preşedintele ţării, cu caietele de însemnări pe genunchi pentru a lua notiţe de la televizor. Aşa au putut liderii români să înţeleagă care sînt tendinţele lumii şi să aleagă cele mai potrivite căi pentru a nu rămîne în urmă. E adevărat, este o taxă de participare, dar ce nu se plăteşte în lumea asta? Am căutat informaţii de la Forumul din acest an şi am aflat că participanţii au fost plini de optimism. Oare frica de optimism i-a determinat pe români să nu participe? Ar fi auzit la faţa locului că cifrele privind creşterea economică mondială sînt bune. Fondul Monetar Internaţional şi-a rectificat fostele previziuni. S-au anunţat cifre bune, consecinţă a vastei referiri firmele din SUA. Apariţia care a făcut senzaţie a fost cea a lui Donald Trump. Imprevizibilul locuitor de la Casa Albă a folosit sloganul „America First” – America în primul rînd. O ciudăţenie americană am constatat-o în statul Delaware. Cel mai mic stat al SUA are maşinile inscripţionate: First! A fost primul stat care a semnat Declaraţia de Independenţă. Am parcurs temele de la Davos. Ele stau sub sloganul: să construim un viitor comun într-o lume fracturată. În numai cîteva zile, cei care ne conduc ne-au înzestrat cu cîteva întrebări. Care frămîntă pe oricine care-i legat de ţara asta. Cum se vede de la Tokyo la Davos am fost cunoscuţi nu pentru a fi puşi în icoană. Tot mai des mă întîlnesc cu această vocaţie naţională a nepăsării. Liderii din ţară nu practică viziuni europene. Vorbesc acasă numai despre buzunar şi burtă. Cei de la Davos, din acest an, au fost optimişti. Noi de ce nu am fi?