Papa Francisc a fost trei zile în pelerinaj la București, Şumuleu-Ciuc, Iași și Blaj și ne-a transmis mesajul său conservator, că oamenii trebuie să conviețuiască în pace, să transforme resentimentele în bunăvoință prin dialog, unitate, dorință de bine și de adevăr. Dar cum să depășim conflictele, cum să căutăm soluții de înțelegere, cum să ne „țesem viitorul”? Ce să facem cînd inimile sînt împietrite, cînd dorința de putere depășește omenia, bunătatea? Soluția papală este să ne dăm pacea!
Papa ne îndeamnă să facem o „revoluție a gingășiei”, să-i susținem împreună pe cei slabi, să-i domolim pe cei puternici, spre binele public. Să ne unim, să nu fim egoiști, să dăm prioritate binelui comun. Francisc este un om modern, folosește rețelele de socializare online, depășește sfera instituției pe care o conduce, critică inegalitatea, capitalismul, globalizarea și laudă sindicatele. Asemenea lui Francisc de Assisi, îi apără pe săraci, dar nu e socialist (neomarxist). Vorbește în favoarea migranților și apără mediul. Nu împarte oamenii după nici un criteriu, e tolerant. Susține că avortul ar fi ca o crimă.
Papa Francisc ne-a cerut să ne dăm pacea, semn că știe despre conflictele din societatea românească. A avut înțelepciunea să nu arate cu degetul pe nimeni, ci i-a binecuvîntat pe toți care i-au apărut înainte. Le-a dat însă exemplul personal de umilință, neîngîmfare, apreciere și respect față de toți oamenii. A preferat să urce într-un autoturism Dacia, nu într-un Mercedes blindat. Mesajul său aduce iubire pentru aproapele aflat în necaz, prietenie și respect pentru demnitatea umană. Idealul comun să fie solidaritatea, nu divizarea după interese de grup.
Să nu ne judecăm unii pe alții, să căutăm înțelegerea, mai întîi să ne corectăm propriile greșeli. Dar oare va fi luat în seamă de români? Primii ar trebui să fie conducătorii și liderii de opinie, însă și ei se află în tabere care se luptă pentru putere și influență. Unii exaltă nevoia de schimbare și resping tradiția, iar ceilalți acceptă tradiția ca izvor de idei și critică soluțiile pripite.
Dacă citești presa partinică, vei găsi articole scrise într-un limbaj diabolic: liderul X este un șobolan, românii sînt păduchioși, guvernanții fură, incompetenți, cretini, demagogi, needucați, detestabili… Papa nu poate să facă minuni, are puteri limitate, mesajele sale sînt armele sale. Este și el un lider politic, religios și de opinie, care reacționează în fața provocărilor lumii. Consideră că valorile spirituale nu trebuie părăsite, este o busolă pentru cei care s-au rătăcit în democrație și capitalism, îi trezește din somnul materialismului și raționalismului ateu.
Papa are în buzunar un rozariu (mătănii), se roagă pentru noi și ne cere să ne rugăm pentru el. Sînt doar cuvinte, dar au puterea adevărului, ne arată că lumea e plină de ură între oameni (politicienii sînt experți ai exprimării disprețului), iar conflictele de interese nu sînt mediate, ci exacerbate. După întoarcerea papei la Roma, îl vom uita repede și ne vom întoarce la oile noastre albe și negre – deși toate dau același lapte…
Papalitatea le recunoaște laicilor dreptul la opinie, inclusiv politică. Şi papa este ales, deci biserica nu exclude libertatea oamenilor de a-și selecta conducătorii. Probabil din această cauză politicienii îl privesc pe papă ca egal și se comportă cu el fără condescendență, deși ar trebui să-i urmeze sfaturile și exemplul personal. În România, papa a circulat cu un autoturism Dacia, nu cu un Mercedes blindat, în ideea că statul este al tuturora, bogați, oameni de mijloc și săraci deopotrivă.
Papa a dat mîna cu cîțiva politicieni și lideri religioși, dar cu sute de bolnavi și bătrîni, pildă pentru despietrirea inimilor, bunătate, toleranță, respect față de oameni. Iar dacă politicienii noștri circulă în Mercedes, iar papa în Dacia, să vedem diferența în favoarea papei. Vă mulțumim, părinte!
