Astăzi, 31 august 2019, Ioan Godja-Ou – ţăranul scriitor din Văleni – împlineşte 100 de ani. La un secol de viaţă, vălenarul ce stă poartă-n poartă cu şcoala satului se hrăneşte zi de zi cu scrisul şi cu cititul, două pasiuni ce i s-au dezvăluit de îndată ce existenţa sa a luat-o pe un făgaş mai domol. E mândru de cele patru cărţi al căror autor este la fel cum este entuziasmat să împărtăşească anevoioasele întâmplări prin care a trecut în tinereţe.
Supravieţuitor în bătălia de la Cotul Donului
Ioan Godja-Ou s-a născut la câteva luni după Marea Unire, în anul 1919, în satul Văleni, comuna Călineşti, într-o familie cu şase copii – patru băieţi şi două fete. A urmat şcoala primară în satul natal după care a absolvit şcoala profesională agricolă de la Bocicoiu Mare. Cel dintâi loc de muncă l-a avut la minele aurifere de la Budeşti, după care a lucrat la flotaţia centrală din Baia Mare. Cinci ani a petrecut, ulterior, în armată, în Ungaria. A fost pe front de trei ori în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar pericolul de a fi omorât l-a urmărit în permanenţă. S-a confruntat cu frigul năprasnic al Rusiei, cu foamete, frici, dar amintirile îi sunt încă vii. Mai mult, le povesteşte cu plăcerea de a fi un incontestabil şi chiar norocos supravieţuitor. „Prima dată am fost în Transnistria. Pe urmă, pentru că frontul s-a dus înainte, ne-am retras la unitate (în Ungaria).
S-a format un regiment în Nyiregyhaza care să plece la front. Atunci s-a făcut un spital de tabără care să ajute bolnavii şi răniţii din război. Aşa am ajuns până la Cotul Donului (Rusia, n.r.) unde, la 12 kilometri în spatele frontului, am făcut un spital”, îşi aminteşte Ioan Godja-Ou. Scăpat cu viaţă din atacul asupra frontului de aici şi lăsând în urma sa un consătean pe nume Ion Nemeş, vălenarul a reuşit să ajungă singur, pe jos, la Kiev. „Am plecat de acolo care cum am putut, dar a rămas un coleg din sat, Nemeş Ion, şi eu nu ştiu cum am scăpat. Era ger, noapte, am găsit o casă şi am stat acolo până o venit gazdele (…) după multe oprelişti am ajuns într-un loc unde am găsit, sub un târnaţ, un soldat mort, i-am luat arma şi aşa am mers până în Kiev, pe jos”, povesteşte ţăranul scriitor.
Decorat cu Crucea de foc din partea statului ungar
Conjunctura l-a dus într-o colonie de muncă în Pădurea Briascului, iar la împlinirea unui an pe front a fost trimis acasă. „Ne-o trimis cu trenul în Ungaria, am stat acolo vreo 3-4 zile, am făcut control medical, ne-o dat fiecăruia un fel de bilet să mergem la unitatea de care aparţinem, iar de la unitatea militară mi-o dat drumul acasă, m-o eliberat”, explică Ioan Godja-Ou. Întorcându-se acasă, vălenarul îşi regăseşte nemăritată fata ce îi era dragă. Aşa că, la 13 ianuarie, 1944, Ioan Godja-Ou se căsătoreşte cu Ana. Din păcate, în luna mai, primeşte, din nou, ordin de încorporare, iar destinul îl duce de pe front la un lagăr nemţesc. Are norocul de a fi urcat într-un vagon de refugiaţi şi de a se întâlni, la Budapesta, cu un consul originar din Sighetu Marmaţiei ce îi acceptă reîntoarcerea în România. Astfel, în luna octombrie a anului 1945, Ioan Godja-Ou îşi face apariţia în satul natal Văleni, decorat cu Crucea de foc din partea statului ungar.
Arestat şi cercetat de Securitate
Nici în perioada comunistă, ţăranul scriitor din Văleni nu a dus zile mai liniştite. Slobod la gură, a făcut referiri aspre la adresa ruşilor, după care a fost imediat arestat şi cercetat de Securitate. „M-am scăpat şi am vorbit că nu scăpăm de aieştia, de ruşi, numai cu un război. Cineva m-a turnat pentru că erau informatori şi securişti. M-au ridicat într-o noapte, cu şeful de post din Călineşti în frunte, m-au arestat şi m-au dus în Sighet. Au făcut cercetări asupra vorbirii ele, dar aici am avut noroc că primar era un văr de-al meu şi ăla, cât o putut, m-a ajutat să nu ies vinovat. Am stat o zi şi o noapte la poliţie şi apoi o zi şi o noapte la Securitate, apoi mi-o dat drumul acasă”, rememorează vălenarul. Alături de soţia sa Ana,
s-a bucurat de naşterea a opt copii, dar numai trei fete au supravieţuit. Una dintre ele a murit la vârsta de 52 de ani, în anul 2007 a pierdut-o şi pe Ana, iar astăzi îi sunt alături cele două fiice, Năstafa, care locuieşte, de altfel, cu el, şi Maria. Familia îi este numeroasă: are 12 nepoţi şi 12 strănepoţi, cel mai mic, Andrei, având doar şase luni. De îndată ce şi-a aşezat fetele la casele lor, Ioan Godja-Ou spune că s-a hotărât să nu stea degeaba, scrisul, cultura şi înţelesul satului devenind priorităţi pentru el. Impulsionat de Mihai Dăncuş, fost director al Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, şi, mai apoi, de către Vasile Iuga, preşedintele societăţii culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă” Cluj-Napoca, Ioan Godja-Ou se apucă de scris impresionând, mai întâi, un auditoriu de intelectuali cu toate cunoştinţele pe care le avea despre satul maramureşean Văleni.
Patru cărţi scrise şi alte două în lucru
Aşa a ieşit de sub tipar, în anul 2002, în anul când împlinea 83 de ani, prima sa carte – „Cuvinte despre satul meu Văleni-Maramureş”. „După ce a ieşit cartea, mulţi s-o mirat cum de eu, un ţăran cu patru clase primare şi şapte de agricultură, am adunat atâtea date istorice despre sat, viaţă”, punctează vălenarul. Ulterior, în 2007, Ioan Godja-Ou semnează o altă carte, „Văleni-Maramureş. Tradiţie şi actualitate”. Şase ani mai târziu, s-a putut lectura o nouă carte semnată de ţăranul scriitor – „Văleni-Maramureş. Viaţă, istorie, puritate” pentru ca, în anul 2016, vălenarul să aducă în atenţie un nou volum – „Izvoarele minerale Feredeauă. Văleni-Călineşti”. La 100 de ani, Ioan Godja-Ou are în lucru alte două cărţi, una dintre ele fiind dedicată unui traseu turistic care face legătura între Mara şi Cosău. Scrie zilnic. Însemnări, poezii, observaţii. Citeşte mult, pe cât posibil fără ochelari. E abonat al cotidianului „Graiul Maramureşului” de ani de zile, iar în arhiva personală deţine ziare locale şi naţionale chiar şi din anii 60. Îşi preocupă timpul strând pe prispa casei, meditând şi aşteptând să-l mai viziteze câte-un tânăr, să-i dea sfaturi. E nemulţumit de lumea din ziua de azi, de conduita societăţii, de soarta ce se anunţă pentru omenire. „Aşa s-o ajuns că s-o pustiit totul, pământul a rămas nelucrat, nu ştiu dacă mai sunt trei perechi de cai în Văleni, o venit tractoarele. Înainte, deşi ţăranul nu o avut cunoştinţe şi şcoli, el o sădit să-şi facă pâinea lui de toate zilele, de pe munca lui (…) înainte, bogatul cu săracul o colaborat. O fost un fel de alianţă. Acum, am ajuns că aproape nici vecin cu vecin nu-şi văd bine la altul, nu ştiu care e mai bogat, mai învăţat, care ştie mai multă politică şi în felul acesta mai mergem câtva, dar nu mult.
S-ar putea să vie ori o bombă atomică ori o boală cum se zice la noi la ţară, ciumă, holeră şi foamete, astea urmează să vie”, conchide Ioan Godja-Ou.
Astăzi, Ioan Godja-Ou îşi sărbătoreşte aniversarea într-un cadrul formal, la Căminul cultural din Văleni, unde îi va avea alături, începând cu ora 12, pe membrii familiei, pe prieteni, pe oamenii din comună, dar şi pe reprezentanţii autorităţilor locale.
