Cimitirul Vesel din Săpânța, în ciuda controverselor, a scandalurilor din jurul său și a contestărilor, este un real magnet turistic și un punct de atracție, chiar dacă el nu (prea) reprezintă maramureșeanul și mentalitatea sa, în general. Mai mult, săpânțenii sunt cunoscuți drept oameni destul de neprietenoși, cu vecinii, iar legenda spune că nu au primit foarte bine crucile ironice ale lui Pătraș, la început.
Faima cimitirului în care se râde de moarte a trecut de mult hotarele țării. Așa se face că acele cruci cu texte populare și naive, dar simpatice au făcut înconjurul lumii, uneori chiar la propriu… Meșterul Dumitru Pop, urmaș și continuator al lui Ioan Stan Pătraș, a lucrat în atelierul său cruci cu texte în italiană, germană sau japoneză!
„O venit un domn din Italia, nu știa o boabă românește, o ajuns la cimitir apoi aici, la casa memorială. S-o întors în Italia, o găsit ceva români cu care se putea înțelege și o revenit și o comandat o cruce pentru Italia, s-o ducă acolo. Nu pentru cimitir, în memoria bunicului, tata lui bătrân, vrea s-o pună într-o casă de vacanță, pe malul Adriaticii” – spune meșterul Dumitru Pop, care mai are „cruci vesele” în Franța, Anglia sau Statele Unite.
Crucea veselă italiană are o tematică ușor diferită, cu Isus pe cruce, porumbei și flori de munte, și poartă inscripția „Ad aldo righetti/Papa e nonno adorato”.
O altă cruce a fost comandată de turiști japonezi, pentru o colegă de-a lor, vedetă de televiziune. „Aici eu mă odihnesc/ Și Imoto mă numesc/Toată viața ce-am trăit/Pildă la copii am slujit/Că cu monstrul m-am luptat/Și capetele am tăiat/Dar unul m-a gătat/Șarpe mare m-a mușcat/În direct la ITTE Q/De le-am urcat ratingu/Până la 80 de procente/Lumea-ntreagă tot nu crede/Că de-acuma nu mai este/Imoto cea de poveste”.
O alta a fost comandată de familia unui german. „Aici eu mă odihnesc/Rudolf Jaworski mă numesc/Cât pe lume am trăit/Istoria eu am iubit/Îmi plăcea mâncarea aleasă/Băutura spirtoasă/Și femeile frumoasă/Să stea cu mine la masă/Și Roman băiatul meu/El m-a pomeni mereu”, scrie pe una din crucile „de export”.
Alexandru Ruja
