Proiectele ştiinţifico-fantastice ale Maramureşului

0
344

”A fost odata. Ca niciodată”
Cum nu este campanie electorală, teoretic nimeni n-ar trebui să fie ofensat de acest text. Ba cine se recuză, se acuză. E nevoie de puţin umor, fie el amestecat cu niţică obidă, să iei situaţia aşa cum e. Cum se minte în politică şi-n administraţie depăşeşte legendare domenii cum sunt pescuitul, vânătoarea sau ciupercăritul… Trecem deci în revistă cele mai incredibile/fantastice proiecte ale Maramureşului, de peste ani??
Într-o primă fază, am fi vrut să împărţim textul pe subcapitole, cu lucrări de baraje, aquaparcuri, drumuri, telegondole, băi, etc. Rezervaţii. Hidrocentrale. Etc. Dar s-ar pierde ideea de bază, şi anume că peste tot, prin tot Maramureşul, s-au lansat proiecte în care n-au crezut nici cei ce le-au făcut, nici cei ce le-au promis. Prin urmare, cu harta în mână, pornim din cel mai nordic punct al Maramureşului, zona Remeţi/Săpânţa, conform hărţii, facem un ocol prin Maramu, apoi trecem Gutâiul, căutând proiecte ştiinţifico-fantastice! Culmea, unele chiar s-au realizat, altele vor fi bune pentru viitoarea campanie electorală!!
La Remeţi pe Tisa, una dintre cele mai hulite instituţii de Stat (propriu şi figurat), Apele Române, chiar au făcut, într-un deceniu şi mai mult, dar au făcut, acea deponie care a îndepărtat pericolul inundaţiilor asupra satelor din lunca Tisei. E un dig ce dă şansa Tisei să se extindă controlat, fără să facă ravagii, dar şi sansa sătenilor de a trăi liniştiţi, de a nu mai fugi în munţi precum strămoşii lor. La Sighetu Marmaţiei, încă de acum trei primari, auzim de proiectul unui pod adevărat spre Ucraina, cu punct de trecere… Mergem pe valea Vişeului, apoi pe cea a Ruscovei, unde, cu ani în urmă, se vorbea de o rezervaţie de lupi în munţii Maramureşului… Tot aici, dar la Poieni, se vorbea de un punct de trecere a frontierei, ca o gură de oxigen dată zonei ce nu are deloc locuri de muncă. Deja erau proiecte făcute, pe bani grei, se şi discutase cu o firmă… chineză, care accepta să facă drumul în schimbul tăierii de păduri. Revenim pe valea Vişeului, la Moisei, unde se făcea o staţiune de tip aquaparc, gard în gard cu mănăstirea. Un succes absolut trebuia să fie… dar numai dacă aveţi umor şi imaginaţie! Borşa conduce topul din zonă, cu pârtia olimpică de schi ce se face deja de patru-cinci mandate de primar, dar şi cu alte poveşti frumoase, gen telegondolă spre Valea Izei sau Sighet, lac cu baraj în amonte de Complex şi alte bazaconii. Între timp, oameni cu iniţiativă au făcut altă staţiune aproape, pe Prislop…
Revenim între Moisei şi Săcel, unde se făcea un baraj care deturna Iza către o reţea de apă ce ar fi deservit Valea Vişeului, nu a Izei… La Dragomireşti se reînviau băile sulfuroase, mandat de mandat. Şi avem de bifat şi o reuşită, drumul de legătură Botiza-Groşii Ţibleşului, între două părţi de judeţ şi două zone folclorice. Tot respectul! Mai rămânem în nord de Maramureş pentru acumularea şi barajul Runcu, ce se tot face că se face încă din 1985… Ocna Şugatag era să ia o ţeapă majoră, cu terenul de golf pentru miliardari, dacă ceda unor spanioli păşunea.

Sud de Maramureş

Să nu vă imaginaţi că de cealaltă parte a Gutâiului nu sunt proiecte ştiinţifico-fantastice. Să nu uităm să amintim tunelul pe sub Gutâi, nu? Care apropo, chiar se putea face, dar atunci, în 1997, cu minerii ce se disponibilizau, nu acum. Rămâne de pliant electoral, da? Comuna Băiuţ, cu o aşezare naturală impresionantă, a ratat construirea unei pârtii de schi, datorită birocraţiei. Comuna Groşi din vecinătate visează la o mănăstire, să vedem dacă o face. Alt obiectiv realizat este zona de schi din Cavnic. Nu e încă ce-ar trebui să fie, cu utilaje ruginite la drum, cu lipsa parcărilor, dar e un vis împlin it, mai puţin pârtia aceea ”de Stat”. Alt proiect ce…mai durează, e transformarea oraşului Târgu Lăpuş în oraş total verde. Erau câmpuri de fotovoltaice, erau multe vise. Oraşul Baia Sprie încearcă să-şi pornească propriul parc industrial. Şi Recea visa o fabrică de piese auto, imensă, pe păşune, acolo pe unde ar trece şi drumul rapid spre aeroport ce pare a intra şi el pe lista proiectelor de pliant. Tăuţii Măgherăuş a reuşit şi el cu parcul industrial, se pare că e un blestem al Băii Mari, să fie înconjurat de parcurile industriale ale alora. Însă cartierul rezidenţial de pe Dealul Buşagului este, să ne iertaţi, un eşec. Pe aceeaşi linie, la Căcârlău se tot pregăteşte un aquaparc ecologic, cu bazine ce par naturale, încă n-am văzut nimic. Am văzut în schimb greşeli şi trei-patru mandate trecând fără să vedem apă în barajul de la Seini. În schimb, vedem acolo un pod peste Someş, în timp record!
Pe Culoarul Someşului, Fărcaşa a reuşit să confirme, să ofere locuri de muncă masiv, ba gândeşte încă un parc industrial. Să vedem… La Ulmeni încă aşteptăm podul, ar fi fost o reală uşurare acum, cu lucrările nefericite de pe Drumul Nordului. În Codru, trei comune au bătut palma şi şi-au făcut un drum de centură, de la Asuaj prin Băiţa spre Băseşti, ce ajută. Ar fi meritat ca drumul să continuie spre Oarţa şi Bicaz, dacă alte proiecte ale zonei, de genul reţelei de gaz, au rămas vise. Dincoace de Someş, menţionăm aquaparcul de la Mireşu Mare, aşteptăm să vedem finalitatea. Alte proiecte din Chioar de amintit/menţionat ar fi terenul de golf de la Săcălăşeni, aparent aceiaşi spaniloli de la Ocna Şugatag. Sau satul tradiţional de la Groşi, care nu prinde contur. Dar la Coltău este câmp de fotovoltaice. Aşa cum este şi la Rodina. Aproape că-ţi vine să recunoşti supremaţia în materie de investiţii a mediului privat, în faţa Statului obosit, dar care are resurse nelimitate şi…nu riscă mai nimic!
Şi nu sunt acestea singurele proiecte ştiinţifico fantastice ale Maramureşului. Mai erau hidrocentrale aiurea, blocate la timp. Pârtii de schi şi băi/staţiuni. Sat medieval! Rezervaţie de zimbri! Mii de hectare de vii plantate de cavalerii de Malta! La timpul prezent, la modul palpabil, se refac drumuri. E greu de circulat, dar bine că se fac. La timpul prezent, se visează la reţele de gaz, se fac documentaţii de milioane de lei. Să nu intre pe pliante…că au mai fost. La fel şi reţelele de apă/canal promise aiurea, prin comune.
Până la ele, se pot face mici paşi către normalitate, vorbim de decizii mici, nu de proiecte majore. E drept, sunt fără tăieri de panglici… De exemplu, regularizarea regimului construcţiilor în zonele tradiţionale, gen Valea Izei, pentru că turiştii nu sunt interesaţi de case mov şi roz şi cele de lemn sunt deja rare ca fetele mari. Sau un investitor dus pe valea Ruscovei, unde trăiesc vreo 15.000 de oameni fără locuri de muncă. Cu urmări vizibile asupra pădurii… Alte cele? Da să asprim un pic activitatea la baraje şi acumulări de apă, dat fiind că sunt peste zece comune în Maramureş ce au resurse limitate de apă şi restricţii? Ba şi orăşele cu restricţii? Şi se întrevede o acută criză a apei, vizibilă de ani buni, aproape zece!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.