Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare

0
37

Duminică, 1 august 2021, a VI-a după Sfintele Rusalii, Duminica vindecării slăbănogului din Capernaum și începutul Postului Adormirii Maicii Domnului, credincioșii Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare au trăit o mare bucurie: prezența în mijlocul lor, pentru a se ruga împreună, a Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, care a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească și a hirotonit întru preot, pe seama acestui sfânt locaș de închinare, a diaconului Dr. Valeriu Mircea Vana, care de mai mulți ani slujește în soborul Catedralei ca diacon.

Sfânta Liturghie Arhierească

Soborul a fost alcătuit din Pr. Viorel Bud, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector școlar pentru religie, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar, inspector al Sectorului social-filantropic și misionar, slujitori ai Catedralei, Pr. Marius Pop din Lisabona, Pr. Adrian Dunca, paroh în Săliște, Protopopiatul Chioar, Pr. Dănuț Adrian Sereș, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Prof. Drd. Daniel Farcaș, de la Seminarul Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, Diac. Dr. Valeriu Mircea Vana, care a fost hirotonit întru preot, Diac. Vasile Petru Bud, slujitori ai Catedralei.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Pr. Ionuț Pleș, iar la Chinonic a cântat Paula Coteț.

În timpul Sfintei Liturghii, la momentul consacrat, a fost hirotonit întru preot diaconul Dr. Valeriu Mircea Vana, pe seama Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”. Noul preot este coordonatorul Agenției „Pelerinul Creștin” a Episcopiei, și-a luat în această săptămână doctoratul în domeniul pelerinajelor, este absolvent al Facultății de Teologie, de mulți ani antrenat în activitățile Catedralei, pe seama căreia a fost hirotonit întru diacon în urmă cu câțiva ani.

Cuvântul de învățătură

Un vast cuvânt de învățătură cu multe sfaturi duhovnicești a rostit Preasfințitul Părinte Episcop Iustin credincioșilor din Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în care, după ce a prezentat contextul momentului istoric în care Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat pe slăbănogul din Capernaum, a sădit în sufletul credincioșilor câteva din învățămintele pe care trebuie să le desprindem din această pericopă evanghelică.

„Vedem că Mântuitorul cunoștea viața celui bolnav, știa suferința lui, știa multa lui răbdare, smerenia lui, poate rugăciunea lui și așteptarea lui îndelungată, precum și cauza suferinței lui, a precizat Preasfințitul Părinte Episcop Iusitn. Acel bolnav, după spusele Mântuitorului, se pare că a căzut într-o boală grea din cauza unei vieți dezordonate, a unei vieți în cădere, a unei vieți lipsite de rațiune și de înțelepciune. A căzut în păcate. Și-a cheltuit viața cum nu trebuie și atunci s-a îmbolnăvit grav, însă Mântuitorul a văzut așteptarea lui și nădejdea lui și era hotărât să îl vindece, însă prima dată i-a vindecat sufletul. De aceea a zis Ți se iartă păcatele tale. L-a vindecat interior. I-a redat puterea de a-și reveni în integralitatea lui, pentru că să știți că sunt oameni care, aparent, sunt foarte sănătoți și sunt mulți printre noi. Putem să fim fiecare într-o anumită perioadă a vieții noastre, care, pe din afară, suntem foarte sănătoși, dar încă, sufletește, nu suntem vindecați de toate păcatele, de gânduri, de lucruri rele, de vorbe și suntem bolnavi pe dinăuntru. Și atunci, Mântuitorul i-a redat integralitatea, l-a vindecat prima dată interior și apoi l-a vindecat și trupește.”

Apoi, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a sistematizat învățămintele cu care e bine să rămânem din pericopa evanghelică din această duminică:

„Ce mai reținem? Că Mântuitorul a prețuit credința celor patru bărbați. Văzând credința lor, Mântuitorul răspunde credinței celorlalți. Aceia au venit și au intervenit pentru el, au fost solidari cu suferința slăbănogului, au avut compasiune, au avut iubire fraternă, au avut milă și și-au asumat responsabilitatea ca să-l poarte până în fața lui Hristos. Se vede că acel om nu avea pe nimeni, nu avea rudenii, nu avea cunoscuți. Aceștia puteau să fie patru prieteni. Aparent, sunt patru bărbați anonimi, dar puteau să fie patru cunoscuți sau prieteni. Nu erau rudenii, oricum. Și Mântuitorul răspunde credinței acestor oameni. Așteptării, și nădejdii, și rugăciunilor celui bolnav și credinței celor patru inși.”

A doua învățăminte se referă la efectul rugăciunilor noastre adresate lui Dumnezeu:

„Mai învățăm că Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre când ne rugăm pentru ceilalți, a subliniat Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Vedeți, când unul din familie poartă o cruce sau o suferință, toți ceilalți membri ai familiei îl ajută să o ducă, să o poarte. Și se întăresc în credință. Suferința îl întărește, în primul rând, pe cel care suferă în credință și arată neputința lui în incapacitatea de a se salva singur. Și atunci trece la o etapă superioară, devine rațional, devine luminat și începe să înțeleagă că trebuie să se roage, să ceară lui Dumnezeu, Care este dătătorul vieții, al integrității, al sănătății, al tuturor bunătăților și trece la o etapă superioară. Boala, uneori, înnobilează omul, de cele mai multe ori, și Dumnezeu îngăduie în mod pedagogic să ne îmbolnăvim, că ne iubește atât de mult, încât nu vrea să ne încheiem parcursul acestei vieți pământești în stare de îmbolnăvire, de paralizie sufletească. Vrea să ne înnobileze, să ne lumineze, să ne vindece, să ne redea integritatea, să ne transforme după chipul și asemănarea Lui. Să ne curățim… Nu-L judecă pe Dumnezeu oamenii credincioși și încearcă să înțeleagă, și încearcă să se roage și devin tot mai credincioși, își unesc rugăciunea și toată casa se umple de lumină și de har, și de rugăciune și, în cele din urmă, de foarte multe ori, cu excepția situațiilor când Dumnezeu a luat o decizie și n-o poți schimba. Și așa trebuie să ne rugăm: Doamne, facă-se voia Ta, dar, dacă este cu putință, redă-i sănătatea fratelui, surorii noastre, mamei, copilului. Uneori Dumnezeu a luat o decizie. El știe de ce. N-o putem schimba, dar, de cele mai multe ori, nădejdea, rugăciunea noastră, insistența, faptul că batem la porțile iubirii și milostivirii lui Dumnezeu cu rugăciunea, chiar își poate schimba planurile. Oameni condamnați de medici, au revenit la viață. Sunt multe cazuri când oameni considerați de medici că și-au încheiat existența pământească și sunt pierduți s-au vindecat prin rugăciune, prin minune, prin minunile Maicii Domnului. Iată aici, în biserică, pusă spre închinare, icoana Maica Domnului Pantanassa, de la Mănăstirea Vatopedu, vindecătoarea de cancer.”

În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a relatat despre cazuri vindecate de boli grele și în stadii finale ca urmare a rugăciunilor adresate Maicii Domnului. Este cazul starețului Efrem de la Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, grav bolnav de Covid, care a stat o foarte lungă perioadă de timp intubat, iar apoi, ca urmare a rugăciunilor unei lumi întregi, care l-a cunoscut, și-a revenit. Și cazul Arhimandritului Serafim Man, fost stareț al Mănăstirii Rohia, care a fost trimis din spitalul din Cluj-Napoca ca să moară acasă, la mănăstire, căruia medicii îi dădeau doar ore de trăit, nu zile, iar la Mănăstirea Rohia, unde s-a rugat Maicii Domnului, și-a revenit și a mai trăi încă… 30 de ani! Sunt două cazuri contemporane, cunoscute de marea majoritate a credincioșilor.

Revenind la pericopa evanghelică a duminicii, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a spus:

„Apoi, mai reținem din pericopa acestei duminici că Mântuitorul cunoaște gândurile ascunse ale oamenilor, pentru că-i sancționează pe cărturari și farisei și îi pedepsește, într-un fel, le deconspiră gândurile și-i face și de rușine, pentru că-l vindecă pe cel bolnav în fața lor. Lumea se minunează, iar cărturarii și fariseii se rușinează. N-au cum să nu accepte situația. Și ce mai arată Mântuitorul aici? Ca să credeți că Fiul Omului are putere să ierte păcatele pe pământ, i-a zis bolnavului Ridică-te, ia-ți patul tău și umblă! Iertarea păcatelor pe pământ a avut-o Hristos în timpul vieții pământești. Ce s-a întâmplat după aceea? Când i-a trimis pe Sfinții Apostoli în prima misiune de probă le-a dat doar darul vindecării, nu al iertării păcatelor… Cât timp a fost Mântuitorul pe pământ, doar El a iertat păcatele. După Înviere, a lăsat Apostolilor darul izbăvirii noastre, prin Apostoli, prin slujitorii lui Dumnezeu să ne dezlegăm, să ne eliberăm. Se iartă păcatele pe pământ și Dumnezeu le dezleagă în cer. Dezleagă preotul pe pământ și Dumnezeu dezleagă în cer. A lăsat această putere Apostolilor și Bisericii, care este salvatoare pentru noi. Altfel, ne-am înnegri, ne-am întuneca, ne-am degrada ca un obiect stricat, dacă n-am fi vindecați de păcatele noastre. Ne-am degrada atât de tare, încât ne-am înnegri. Ne-am transforma în niște obiecte stricate dacă n-ar fi harul lui Dumnezeu. Biserica și puterea de a ierta, de a lega și a dezlega și de a vindeca bolile, de a dezlega și ierta păcatele. Aceasta-i forța cea mare și salvarea noastră, a creștinilor, și a umanității, că a lăsat-o Hristos pentru toată lumea. Că nu toți cred, că nu se apropie, îi privește, dar numai ei știu ce dramă trăiesc la sfârșitul vieții. Oricât de mare ateu ar fi, cât de necredincios ar fi, când vede că s-a degradat corpul și nu mai are putere și l-a părăsit faima, l-a părăsit slava, ba l-au părăsit prietenii, omul cade pe gânduri și numai dacă Dumnezeu vrea îi dă timp să se și salveze în al doisprezecelea ceas. Dumnezeu face minuni. Fericiți suntem noi, care suntem în Biserică și avem tot timpul pe Hristos în mijlocul nostru și preoții lui Dumnezeu și Biserica unde este locul de tămăduire și de mântuire.

Andrei Fărcaș, redactor la frevista „Graiul Bisericii Noastre”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.