Dincolo de atenția noastră la punctul de trecere a frontierei din Sighet și la dezastrul umanitar generat de război, am avut nevoie să ne scuturăm de cenușiu și de gânduri și am căutat ce are de oferit natura, istoria și geografia locului unde „se agață harta-n cui”. Limita României și a Maramureșului cu Ucraina e mai mult decât interesantă. Sigur, nu e momentul potrivit să mergeți, dar ne documentăm și pregătim viitoare excursii și aventuri.
Pe timp de pace… Tisa, mereu surprinzătoare
Pornind de la partea noastră, a Maramureșului, de limită teritorială, trebuie menționată Tisa Superioară, o zonă umedă de importanță internațională, de la Remeți la Valea Vișeului, ne spune montaniardul Ionică Pop. „Avem acolo Delta Săpânței, bălțile de la Sarasău sau de la Remeți, de fapt brațe moarte ale Tisei, cu păsăret, floră, faună, dar mai ales ihtiofaună. Acolo e habitatul lostriței, o specie protejată la nivel mondial. Apoi, din Lunca la Tisa avem intrarea în defileul Tisei. Mai sus, tot pe graniță, avem confluența Vișeului cu Tisa, la Valea Vișeului, ba Vișeul aduce mai multă apă decât Tisa. Din păcate, și PET-uri…”. Exact la acea confluență, cu sprijinul polițiștilor de frontieră, am fost să vedem o frumoasă insulă prinsă între cele două râuri, prelungă, de aproximativ 100 de metri lungime. Să nu uităm nici de puzderia de poduri din care se mai văd doar urme, 11 din ele aruncate fiind în aer în al Doilea Război Mondial de trupele germane în retragere.
În periplul nostru am văzut două asemenea poduri, pe Vișeu și pe Tisa. Dat fiind perioada sensibilă, ne-am abținut să fotografiem podul de pe Tisa, deși locul e impresionant. Dar am lăsat în urmă câteva obiective. „La limita dintre Bocicoiu Mare și Rona de Jos avem vârful Macovița. Iar între Bocicoiu Mare și Lunca la Tisa se află vestitele diamante de Maramureș. Iar din Valea Vișeului, de traversezi, se află un centru geografic al Europei, cu borna aferentă. De la Rahău/ Rahiv”. Sigur, mai sunt alte patru măsurători, ce dau centrul Europei în Belgia, Bohemia sau Lituania… Musai a aminti și de peștera tectonică presupus a fi fost refugiu haiducului ucrainean Doboș.
O altă peșteră rămasă în urmă a fost la Câmpulung la Tisa, toate cartate de membrii Clubului de Speologie Montană din Baia Mare. Trebuie ținut cont, repetăm, de faptul că pe zona de graniță turismul e ceva mai… special, trebuie anunțată Poliția de Frontieră de prezența ta în zonă, pentru a nu avea surprize de vreun fel. Mai ales în aceste vremuri, cu fugari, cu traficanți.
Și Vișeul are surprize
Dar revenim la oferta noastră de natură „de graniță”, și urcăm pe Vișeu în sus, unde avem defileu preț de 5-6 kilometri, pe o parte cu cale ferată și drum, pe cealaltă cu abrupt muntos, defileu creat în zona de contact dintre roci sedimentare și cristaline. Interesant, aici se află un munte deosebit, de care ne povestește iar montaniardul nostru: „Tocarnea e oarecum special, e o zonă calcaroasă, din care odinioară s-a exploatat piatră de var. Are rarități privind flora și fauna, aici s-a identificat cea mai valoroasă orhidee din țară, Papucul Doamnei. De asemenea, în zonă au fost văzute și tufe de cătină sălbatică. În plus, sus, în zona stâncăriilor, avem mai multe peșteri și grote, care sunt habitatul preferat al ursului. Localnicii ni s-au plâns că vin constant urșii și le scutură și le rup prunii! Mai avem aici o altă specie rară în Maramureș, șarpele lui Esculap, ce ajunge până la doi metri lungime! E șarpele ce se regăsește în simbolul farmaciilor. Și mai avem și o specie rară, liliacul mic cu potcoavă”, spune Ionică Pop.
Sus, în munții Maramureșului
Revenim la traseu. „În dreapta râului, frontiera urcă pe vârfurile Muncelașu, Poloninca, Șerbanu și Pop Ivan. Din Valea Vișeului pornesc două trasee turistice marcate, cu triunghi roșu și cu cruce albastră celălalt.
Unul ajunge spre Preluca lui Ionaș și spre cabana Paltinu de pe valea Frumușaua, celălalt merge spre Luhei și mănăstirea Herea. Apoi, zona montană de graniță urcă pe vârfurile Holovaciu, Mica, Corbu și Stogu – 1651 metri altitudine”. Apoi, mai găsim un loc istoric. Între Stogu și Copilașu avem acel drum istoric ce pornește din Leordina pe la Ruscova și Repedea la Poienile de sub Munte, pe valea Socolău. Unde se visa a se face un punct de trecere a frontierei, dar nu s-a mai făcut niciodată. Deși drumul există, a fost construit de armatele germane și maghiare în al Doilea Război Mondial, cu localnici sau chiar cu oameni aduși din țară la un fel de lagăr de muncă. De aici, de la construcția acestui drum, fugiseră cei care au devenit martirii de la Moisei! Drumul, deși pe alocuri împădurit, are ziduri de sprijin, serpentine. Pentru conformitate, granița și limita Maramureșului cu Zakarpatia, a României cu Ucraina, continuă încă o vreme, cu alte interesante atracții, vizavi de Vaser și de Borșa. Asupra lor vom reveni, de la fața locului, evident. Tot pe vreme frumoasă. Și tot pe vremuri de pace!
Excelente informatii, multumesc!